Adică în paradisul lui Falcă. Mă rog, în paradisul PNL, al noului PNL cum îmi place mie să spun. Remus Guţu, vicepreşedintele Consiliului Judeţean şi primvicepreşedinte al filialei arădene, şi-a anunţat demisia. Nu din funcţia administrativă, dobândită în urma negocierilor din 2012, ci din cea politică. Adică a rămas simplu membru. Este o nouă convulsie în interiorul PNL, după disputa dintre Cionca şi Ţolea, ca să nu mai vorbim de alte dispute: încercarea de schimbare a conducerii Companiei de Apă-Canal sau chiar „executarea” lui Nicolae Ioţcu, din vară.
Practic, demisia lui Remus Guţu are doar un impact mediatic, dar în acelaşi timp deschide o adevărată cutie a Pandorei. Nu omul în sine, ci ideea că numărul nemulţumiţilor se… înmulţeşte.
Încă din start, de când s-a pus ideea fuziunii dintre vechiul PNL şi PDL, era de aşteptat să apară astfel de disensiuni. PDL a mai avut şi alte două fuziuni, atât cu Forţa Civică, cât şi cu PPDD (tocmai partidul din care provine Remus Guţu). Oricât de încărcată ar fi fost făcută „organigrama” de partid, tot era de aşteptat ca să existe nemulţumiţi. Unii fie că n-au mai fost aleşi/numiţi în funcţii de conducere, alţii pentru că şi-ar fi dorit funcţii mai bine situate ierarhic.
Într-o vreme, cât obiectivele erau (să-i zicem) comune, disensiunile – chiar dacă au existat – au putut fi acoperite de o disciplină de partid, impusă atât de Gheorghe Falcă, la nivel local, cât şi de cuplul politic Gorghiu-Blaga. Dar, odată cu apropierea alegerilor, odată cu creşterea mizei politice, aceste disensiuni sunt tot mai vădite. Indiferent cine ar gestiona un astfel de partid, crescut din contopirea a două entităţi diferite, este destul de greu să-şi ducă un astfel de mandat la final. Cu atât mai mult într-un judeţ ca Aradul, unde noul partid reprezintă una dintre cele mai mari filiale, cu primar de municipiu, cu 7 primari de oraşe, zeci de primari de comună şi sute de consilieri. Cu atât mai mult cu cât conflicte – altele decât cele pur electorale – au mai fost, atât în interiorul fostului PDL, cât şi în fostul PNL. Şi nu orice conflicte, ci cele care au generat şi – ca în acest caz, al lui Remus Guţu – generează reacţii mediatice.
Ca o opinie personală – cum este logic să conţină un material de opinie – cred că Remus Guţu are dreptate. Din argumentele colectate, consider că un lider de partid trebuie să creeze şi să încurajeze un echilibru, nu să impună un „echilibru” al său. Chiar dacă acest echilibru nu-i convine personal, pentru un bine colectiv, chiar şi un preşedinte de partid mai trebuie să lase de la el. Şi, ca să nu mă duc mai departe, să ne amintim modul în care Gheorghe Seculici a condus PD(L)-ul timp de 15 ani. Chiar şi atunci când nu i-a convenit – în 2012 – faptul că Nicolae Ioţcu a fost desemnat candidat la preşedinţia CJA, în detrimentul său, a făcut un pas în spate fără să creeze disensiuni în interiorul partidului.
Acum, la PNL apare scandal după scandal. Şi, s-ar putea ca lista să nu se închidă, deoarece nemulţumiţi se găsesc destul de mulţi şi în judeţ, în oraşe şi comune. Unii se cred îndreptăţiţi să primească mai mult şi chiar o merită. Alţi poate nu. Unii se vor retrage în linişte. Alţii, poate, vor crea alte valuri mediatice. Toate aceste elemente arată că în paradisul liberal sunt unele probleme. Semn că, subliniez încă o dată, nu e uşor să gestionezi alte orgolii când propriul tău orgoliu e mare.
Sport 42
Încă o înfrângere în deplasare, situația se complică în finală: CSM Constanța – FCC UAV Arad 88-69
citește mai mult »