Interviu cu Marius Muscă, un tânăr investitor de la Olari
Accesarea fondurilor europene nerambursabile a devenit în ultimii ani tot mai cunoscută printre investitorii din mediul rural și mai ales printre investitorii tineri. Până aici nimic deosebit. Deosebit s-a dovedit a fi profilul investiției, de pionierat la noi: fabricarea peleților din „masă vegetală“. Tânărul investitor Marius Muscă – de numai 32 de ani, din comuna Olari, spre acest domeniu și-a îndreptat atenția, deși a fost conștient de la început că nu multă lume de la noi este familiarizată cu produsul – după cum ne-a spus chiar el în dialogul purtat în urmă cu câteva zile.
– Cum v-a venit ideea acestei afaceri?
– Fiindu-mi extrem de familiar domeniul agricol, prin activitatea familiei mele, am sesizat potențialul acestui gen de produs, mai ales când am văzut că în majoritatea țărilor avansate economic din Europa sunt ceva comun. Vorbesc aici de peleții vegetali, cu mare căutare în Italia, de exemplu. La noi în județ nu era de fel exploatat acest domeniu; și nici în țară. Deși producția vegetală de păioase e tot mai mare – în general vorbind, paiele rezultate nu se prea folosesc în alte direcții decât în creșterea animalelor, domeniu ce, la noi, a cunoscut o oarecare descreștere. Apoi vorbim și de frunze, resturi vegetale forestiere ș.a. Așa că am demarat acest proiect, al înființării unei linii de compactare peleți, convins fiind că produsul va avea succes și la noi.
– Ați început, deci, pe cont propriu…
– Da, am făcut un plan în care m-am bazat pe aspectul că paiele vor fi principala materie primă. În plus am avut și unele atuuri: terenul pentru hală l-am avut, fiind în afara localității Olari, într-un loc în care aveam acces facil la principala sursă de materie primă. Nu vă mai spun de câte formalități și aprobări am avut nevoie… Le-am îndeplinit cu multe eforturi și cu ajutorul familiei, firește. Apoi, în 2009 am realizat un proiect pe Măsura 312 „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi“ prin care să pot accesa bani europeni pentru o linie de producție specifică. Proiectul – realizat tot de o echipă de tineri – s-a dovedit eligibil, iar în 2010 a fost aprobată finanțarea.
– Spuneți-ne câteva cuvinte despre fabrica pe care ați pus-o pe picioare și care… merge!
– Deși pare simplu – la prima vedere, fabrica are câteva lucruri esențiale. În primul rând hala ce-o adăpostește – realizată din fonduri proprii, apoi linia de producție peleți – pe care am achiziționat-o cu fonduri europene; apoi spații de stocare: atât a materiei prime cât și a peleților. Foarte importante sunt utilajele: de balotat paie, de manevrat și transportat baloții spre hală; dacă la început am avut utilaje obișnuite, la ora actuală avem un utilaj unicat, eficient și complex de balotat paie. Pentru desfacere, de la început am avut discuții cu potențiali clienți din afara țării care știau de aceste produse ca sursă de energie bio. Pe fondul reducerii continue a consumului de lemn pentru foc, peleții sunt o alternativă viabilă și economică: ocupă spațiu puțin, sunt mai ieftini ca gazul, pot fi utilizați și la centralele automate. Pot fi utilizați și în alte domenii cum ar fi ca așternut pentru fermele de animale. În această ultimă direcție avem perspective de contractare cu firme din Italia, Ungaria chiar Elveția. Fiind o investiție de pionierat m-am ocupat și de promovare: am realizat un site (peleți.ro) în care am prezentat produsul și avantajele; aspecte care la noi nici acum nu sunt cunoscute. Ar mai fi de spus încă un lucru esențial: s-au creat noi locuri de muncă în zonă, deși inițial nu am avut oameni calificați pentru acest domeniu.
– Cum apreciați, ca tânăr investitor, acum, după cinci ani de când ați demarat, situația acestui gen de investiții?
– Abia din ianuarie 2012 am demarat producția. În primul rând este foarte multă birocrație. Apoi este un domeniu foarte nou – și la ora actuală sunt doar trei-patru în țară, deci problema desfacerii e esențială. Ne-am lovit și de lipsa personalului calificat; am solicitat și am primit sprijinul producătorului liniei de producție care instruit oamenii ce urmau să lucreze nemijlocit aici.
Ajutorul mare a venit însă prin accesarea fondurilor europene – proiectul fiind în valoare de 280. 000 euro, din care 200.000 euro vin din partea UE, ceilalți din partea noastră. Intenționez să mai fac un proiect pentru dezvoltarea investiției, firește, deoarece consider că este un domeniu de viitor care sigur va câștiga adepți și la noi în țară.
