Proiect de judeţ

Se tot vehiculează termenul de „Proiect de ţară”, ca simbol nu doar a unei idei unitare a întregii clase politice, nu doar a unei coabitări pe un proiect anume (dau doar două exemple, ambele majore: intrarea în NATO, respectiv în UE), ci însăşi ideea de armistiţiu. Dar, la cât de divizată este astăzi ţara, la câtă înverşunare se află şi de o parte şi de cealaltă, este greu de crezut că vreun proiect de ţară ar putea să stea pe agenda vreunui politician.
În Arad, deşi în oglindă, situaţia e cam aceeaşi. Nu există un „Proiect de judeţ”, unul coerent, la care să facă front comun toate partidele. Deşi, culmea!, obiective sunt, recunoscute de toţi „combatanţii” dar care, totuşi, nu aduc toţi actorii politici la aceeaşi masă. De fapt, dimpotrivă, îi dezbină şi mai tare. Şi, ca să nu pledez fără să argumentez, vă expun doar câteva dintre aceste posibile „Proiecte de judeţ”: cele două pasaje, drumul Arad-Şiria, Centura de Est, dinamizarea activităţii Aeroportului. Sunt doar câteva, spuse la repezeală, dar fiecare de o maximă importanţă pentru judeţ. Sunt „ţinte” pe care fiecare dintre părţi le consideră importante, dar care totuşi nu aduc „beligeranţii” la aceeaşi masă. Motivele sunt clare: încercarea de a acumula capital electoral, nu doar prin atragerea simpatiei cetăţenilor, ci mai ales prin dorinţa de a-şi „coborî” adversarii.
Reţineţi, ne aflăm într-un an preelectoral, când ar trebui să existe o acalmie politică. Ce ne facem la anul, când vom avea mai întâi „uvertura” europarlamentarelor, apoi încleştarea pentru Cotroceni? Dar, mai ales, ce ne facem în 2020, când intră în joc candidaţii de primari, de consilieri, iar în toamnă parlamentarii? Dincolo de scuzele şi acuzele ce vor veni, s-ar putea să tragem concluzia seacă a faptului că am pierdut alţi patru ani.
Pentru a nu finaliza într-o notă proastă, pesimistă, vă mai propun încă un „Proiect de judeţ”: dezvoltarea turismului arădean! O tară greu digerabilă pentru că noi n-avem nici munţi, nici mare, nici peşteri sau alte „facilităţi” excepţionale conferite de Mama Natură. N-avem, cum s-ar zice, obiective turistice de rezonanţă. O ştim cu toţii, dar asta nu înseamnă că şi trebuie să ne împăcăm cu ideea abandonării acestui domeniu promiţător. Putem să ne „construim” atracţii mici, dar inedite, cu puţină inventivitate şi multă muncă, asezonată cu publicitatea de rigoare. Putem, dacă putem şi înţelegem să crem din turismul arădean, din potenţialul turistic, mai precis, un „Proiect de judeţ”. Începuturile au fost făcute, cei care au ceva de oferit d.p.d.v. turistic o pot face. Există o Zi a turismului arădean, un Târg al produselor arădene, un circuit gastronomic, dar care îmbină mâncărurile tradiţionale, specifice anumitor zone ale judeţului cu obiectivele turistice, cu posibilele atracţii ale localităţilor respective. Aş mai putea aminti Ghiorocul, care încet-încet a devenit o atracţie interjudeţeană. După finalizarea drumului Bârsa-Moneasa-limită judeţ, putem vorbi de o relansare a perlei Codrului-Moma.
Deci, ca o concluzie întărită, şi aici am avea suficiente premise pentru un „Proiect de judeţ” viabil. Mai rămâne să lucrăm la
interrelaţionarea clasei politice, care se
dovedeşte poate cea mai grea tară.