Propaganda, fără minister dar cu mulţi miniştri

Am citit undeva prin presa locală – sincer, nu mai ştiu exact unde – că în Arad a crescut drastic numărul firmelor care au dat faliment, comparativ cu anul trecut. Un adevăr dureros, dar pe care-l resimţim în viaţa de zi cu zi, pentru că 2013 se dovedeşte un an dificil pentru economia întregii Uniuni Europene şi nu văd de ce judeţul nostru ar face notă discordantă. În schimb, notă discordantă face această realitate faţă de comunicatele şi comunicările audiovizuale pe care le prezintă guvernanţii. Conform acestor comunicări, ale acestor ieşiri mediatice, situaţia economică s-a ameliorat, iar nivelul de trai creşte. Încet, dar sigur!
În fond, nu e vorba decât de ambalaj, adică de forma pe care Puterea o dă informaţiei aruncate pe piaţa media. Comparând – dar păstrând proporţiile – nici măcar acest mod de acţiune nu este nou. El a fost patentat încă din antichitate, prin celebrele cronici de război şi a fost adus la maturitatea absolută de către Joseph Goebbels, şeful propagandei naziste de pe vremea lui Hitler. Atunci, ştirile de război ajungeau greu şi distorsionat la populaţia germană şi majoritatea anunţau succese zdrobitoare. Forma de propagandă a continuat într-o aceeaşi măsură şi în perioada comunistă, în tot blocul sovietic, plus China, Coreea de Nord, Cuba etc. Doar că atunci între populaţie şi adevărul ascuns nu se aflau mii de kilometri, ci dimpotrivă: „linia frontului”, „tran­şeele” adevărului se aflau chiar în inima populaţiei.
Acum, adică în perioada post-decembristă, propaganda nu mai are aceleaşi efecte asupra populaţiei, dar tot există o doză care să manipuleze cu ritmicitatea diabolică a „picăturii chinezeşti”. Iar aceste 13 luni de guvernare USL arată clar că instrumentul propagandei nu numai că nu a dispărut, dar şi produce efecte. Iar USL se pricepe să folosească acest instrument, concluziile analiştilor fiind că unul dintre cele mai solide argumente aduse pentru a explica diferenţa electorală dintre USL şi PD-L a constat tocmai într-o mai bună prezenţă a actualei guvernări în mass-media şi în interrelaţionarea directă cu cetăţenii. Iar această interrelaţionare se păstrează şi acum, cu toate că – aşa cum spuneam – linia frontului e vizibilă şi clară.
Actualul Guvern are cele mai multe ministere dintre toate cele ce s-au perindat de prin ’90 încoace. Culmea, dintre toate ministerele, cel mai bine funcţionează cel… lipsă, adică Ministerul Propagandei, un fel de minister fără portofoliu. Paradoxul e simplu de explicat: chiar dacă nu există faptic un Minister al Propagandei, acest minister este eficace deoarece are mai mulţi miniştri, adică mai mulţi comunicatori buni, care indiferent de adevăr, reuşesc să „vopsească” linia frontului astfel încât aceasta să pară arc de triumf.
Din păcate, încă avem o populaţie manipulabilă, astfel încât propaganda să înlocuiască sau să cosmetizeze datele şi faptele. În medie, USL trebuie lăudat pentru abilitate, dar cetăţeanul e cel care suferă: de credilitate şi consecinţele ei. Şi ca să termin într-o notă mai puţin încrâncenată, voi enunţa Teoria Mediilor, a lui Grigore Moisil: „Dacă îţi pui o bucă pe o stană de gheaţă şi cealaltă pe o plită încinsă, în medie e bine, dar e vai de fundul tău”!