Purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de om şi problemele vieţii de zi cu zi

„Nimic nu este lipsit de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, nimic nu este trecut cu vederea de El. Toate le priveşte cu luare aminte ochiul cel neadormit al Lui. Lîngă toţi este de faţă cu mare îndestulare, dă­ru­ind fiecăruia mântuirea”. Cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos sunt cuvinte care răcoresc şi vindecă sufletele bântuite de o mulţime de boli, dar mai ales de boala aceasta a gijii pentru ziua de mâine.
Evanghelia acestei duminici, una dintre cele mai frumoase şi face parte din Predica de pe munte a Mântuitorului, este cuprinsă într-o singură frază: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33).
Este adevarat Mantuitorul spune: „Nu duceti grija, spunând: ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca” (Matei 6, 3), dar prin aceasta nu trebuie să se înţeleagă că nu trebuie să muncim, ca să ne câştigăm pâinea de toate zilele. Accentul trebuie să cadă aici pe „nu duceţi grija” sau „nu vă îngrijoraţi!”. „Nu vă ingrijoraţi”, adică nu vă pierdeţi spe­ranţa, nu vă faceţi atât de multe griji, faceţi-vă datoria şi, la datoria voastră, va adăuga Dumnezeu ceea ce are El de adăugat, ca doar „sunteţi împreună-lucrători cu Dumnezeu” (I Cor. 3, 9).
Învățăturile minunate pe care le desprindem din această pericopă evan­ghelică, pot fi socotite ca un balsam vindecător pentru o cumplită boală, sau ca o cană cu apă rece într-o zi fierbinte de vară. Versetul 22 de la începutul predicii: „Luminătorul trupului este ochiul…”, se referă la lumina spirituală pe care o izvorăşte sufletul: dacă su­fletul în sine este întuneric, totul este întuneric. Sensul acestor cuvinte adre­sate de Mântuitorul, oamenilor, ar fi acela că, dacă oamenii nu înţeleg răul din suflet, să judece prin ceea ce se petrece în trup, căci, mintea este pentru suflet, ceea ce este ochiul pentru trup. Sfântul Apostol Pavel zice: „Căci când păgânii, care nu au lege, dar din fire fac ale legii, ei fără să aibă lege îşi sunt lor lege; ei arată fapta legii scrisă în inimile lor prin mărturia conştiinţei şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau chiar îi apără în ziua când, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu va judeca prin Iisus Hristos, cele ascunse ale oamenilor” (ROMANI 2,14-16)
Mîntuitorul nostru Iisus Hristos zice: „Privegheaţi în toată vremea, rugîndu-vă” (Luca 21, 36). Şi iarăşi: „Privegheaţi, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul cînd vine Fiul Omului” (Matei 25, 13). La fel Sfîntul Apostol Petru ne îndeamnă la trezie şi la paza minţii, zicând: „Fiţi treji, privegheaţi. Po­trivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5, 8).
Alta este conştiinţa celor ce falsifică credinţa cea dreaptă şi adevărată, credinţa ortodoxă. Despre aceştia, Sfântul Apostol Pavel zice: „Şi pe aceasta s-o ştii, că-n vre­mile din urmă veni-vor vremuri grele. Că oamenii vor fi iubitori de sine (egoişti), iubitori de argint, lăudăroşi, trufaşi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nerecu­noscători, pângăritori, fără inimă (inumani), neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, duşmani ai binelui (adică ai oamenilor de bine), trădători, obraznici, orbiţi de trufie, iubitori mai mult de plă­ceri decât de Dumnezeu, având înfăţişarea credinţei celei bune (şi a evlaviei) dar tăgăduindu-i pu­terea” (2 TIMOTEI 3,1-5).
Părinţii, care îi vor educa copiii în frica de Dumnezeu, vor scăpa de mari necazuri, chiar în lumea aceasta şi nu vor mai plâge cu lacrimi amare de pe urma lor. Iar ei vor avea aici în lumea aceasta o mulţumire sufletească, o conştiinţă împăcată, o fericire sufle­tească şi trupească şi vor moşteni şi fericirea cea cerească pe care o va da Dumnezeu numai celor ce ascultă de Cuvântul Său. Amin.
Monahul Serafim
(Schitul Moneasa)