Într-una din scrierile sale spumoase, savuroase şi absolut fabuloase (din orice unghi de atac ar fi analizate), anticul Lucian din Samosata i-a adunat pe zei și i-a pus s-asiste într-o seară, nevăzuți și neștiuți, la o dispută între doi filosofi – unul care le nega existența şi un altul care le-o apăra. Cum, după zicerea lu’ şefu’, de disputa asta depindea dacă trîntorii din Olimp vor mai primi sau nu jertfe, toată gloata ahtiată după fumul altarelor s-a prezentat la locul stabilit pentru înfruntarea filosofică. N-are importanță cum s-a încheiat disputa celor doi purtători de bărbi impozante, ci doar că a gîlgîit de gratificații de tipul „hulitorule”, „ticălosule”, „nemernicule”, „coate-goale”, „mațe-fripte”, şi multe altele, la fel de subtile şi la fel de adevărate, de parcă le-ar fi scris ieri sau alaltăieri conu Iorgu Caragiale. Mai are importanță constatarea făcută de FoarteÎnaltMultPreaFericitul Președinte al Olimpului la un anume moment al discuției: „Deocamdată stăm bine; apărătorul nostru strigă mult mai tare decît cel care ne ponegrește!”.
Au trecut așadar aproape două milenii, dar nu s-a schimbat mare lucru – dar ce spun eu…, nu s-a schimbat nimic! Nu-i acum pre Pămînt, la noi și pe-aiurea, așa că tot marii gureși și marile gureșe iau caimacul, iar prostimea se-alege cu praful de pe tobă?
Zic „ăștia buni” de azi că Ponta și-ai lui tre’ să intre la ocnă pentru bulibășeala cu votarea-n afara țării la alegerile prezidențiale. Vezi însă că ăi de-i vor pe-ai lu’ Ponta la zdup nu cîrîie nimic de băgarea la mititica a ăluia și-a ălora care-au instigat pe față lumea să absenteze la referendumul trecut; sau nu vă amintiți de Măria Sa Poseidon Vodă cu microfonu-n mîini şi răcnind din străfundurile bojocilor că „Noi nu votăm! Noi nu legitimăm, prin prezență…”. Tot șleahta asta „de dreapta” care urlă acum împotriva stolului de lăcuste „de stînga” a tăcut mîlc, precum porcu-n păpușoi, cînd Anastasea patriei, pupilă zeiască, deh!, a numărat voturile parlamentarilor mai abitir decît număra polițaiul Ghiță Pristanda steagurile.
Pe partea cealaltă, ceata premierului pierzător de cursă prezidențială ca şi câștigată urla că pe Băsescu-l așteaptă o celulă jilavă la Jilava după ce-şi termină stagiul la Cotroceni, însă a pus batista pe țambal și-a dat volumul la „minim spre deloc” dacă s-a dus dracului giudeţu’ la alegeri și li s-a ales praful de speranțe.
Răcnete mai sînt, şi-s multe; bunăoară cel al Cucoşului de-al cărui cucurigat viril în șpăgile mînuite prin DIICOT de Alina Bica n-a auzit Elena Udrea, sau al ungerii de balamale din dosarul Microsoft… Gem dosarele de la DNA de răcnete, răzbat urlete din sertarele multor birouri de procurori, numai că urechile care-ar trebui să le-audă-s surde, cum surde-s şi urechile care-ar trebui s-audă plîngerile norodului pus în genunchi şi-adus la sapă de lemn. Fac însă pariu că, de s-o-ntîmpla vreo-ntîmplare ca-n ’89 sau ca-n ’907 (Doamne-ajută!), toți răcnitorii de azi și de ieri vor striga ca din gură de șarpe că „Eu am fost cu boborul!”.

Recomandările redacției