Rata abandonului școlar, încă ridicată la Arad

Problema abandonului școlar este alarmantă, rata cea mai mare înregistrându-se în mediul rural. Deși diversificarea programei școlare și introducerea tehnologiei în învățământ au mai scăzut din rata abandonului școlar în decursul anilor trecuți, renunțarea la educație rămâne o problemă greu de combătut la nivelul județului nostru.
Pe lângă cei șapte ani de acasă în care copiii învață anumite valori din familie, uneori non conforme cu cele ale societății, aceștia au nevoie de o educație formală, în cadrul școlii.
Din cauza lipsei de educație, a tentațiilor și a anturajului, mulți tineri aleg să renunțe la cursuri.
La nivelul județului Arad s-au înregistrat pe anul trecut 80-90 de cazuri de părăsire timpurie a școlii, însă numărul acesta este mult mai mare. În mediul rural se înregistrează cele mai multe cazuri de abandon școlar, însă cele mai multe ori nu sunt înregistrate.
În anul 2015, Aradul a fost în capul listei pentru abandon școlar în vestul țării iar situația se înrăutățește.
„Un studiu clar în județul Arad nu s-a făcut pentru că situația este puțin complicată. Învățământul în România este obligatoriu până în clasa a X-a, se presupune că toți elevii până la acest nivel nu au cum să abandoneze. Cu toate acestea, sunt mulți care nu vin la școală o perioadă lungă, sunt considerați repetenți pe baza absenteismului și nu sunt trecuți la partea de abandon. Se poate vorbi de abandon în sensul propriu-zis, la elevul din clasa a XI-a la liceu care are 40 de absențe și este exmatriculat. Este foarte greu să pui o ștampilă pe un copil și să îl declari în situație de abandon școlar”, a afirmat Ovidiu Toderici directorul Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațio­nală Arad.
Posibilități reduse pentru
consilierea tinerilor
Consilierii școlari încearcă să se implice cât mai mult în prevenirea absenteismului și abandonului, dar posibilitățile sunt foarte reduse. La nivelul județului există doar 40 de psihologi în aproape 140 de școli. Un consilier are în grijă un minim de 800 de copii, dar numărul ajunge în unele cazuri chiar și la 2000 de elevi per psiholog.
Este îngrijorător acest număr în creștere al celor care renunță la studiile care până la clasa a X-a sunt obligatorii, iar aparent rezolvări se găsesc extrem de greu.
Poate este o utopie, dar o Românie frumoasă ar fi una cu oameni culți, nu analfabeți, care vor știi cum să gestioneze viața. În acest spirit trebuie educați tinerii.