de Simion Todoca

Odată cu începerea toamnei parlamentare, în România a bătut gongul pentru startul unui cumplit război între putere și opoziție, un război mai necruțător și mai murdar chiar decât cel din 1990. Un război între combatanți drogați la limita extremă, incapabili să discearnă între bine și rău, setați doar pe ură, furie și distrugere. Un război din care vor avea de câștigat doar cei care le-au administrat drogurile, ca să îi poată comanda și dirija în direcția dorită. Iar direcția este extrem de clară: menținerea României în postura de colonie, de servitor supus, poligon de încercare, cobai.
Nu vreau să insist pe forțele care se bat pentru acapararea definitivă a României, pentru că deja știe toată lumea că acestea sunt SUA și UE, mai exact spus, SUA și mahării UE, în special Germania. Așadar, să revenim la războiul de toamnă. Opoziția este pregătită să recurgă la orice manevre pentru a răsturna coaliția aflată la guvernare, prin demolarea PSD, pentru ca sub nicio formă România să nu preia preșe­dinția Consiliului Europei cu un guvern de stânga. De fapt, nu apartenența la stânga sau dreapta a principalului partid de guvernământ este problema, ci aceea că, dacă PSD rămâne la guvernare, cu sau fără Dragnea, va continua strategia de recăpătare a verticalității României față de așa zișii parteneri, în realitate stăpâni posesori de bici și zăhărel, folosite concomitent în relația cu cei care au condus România. Conducători de paie, care au acceptat, doar pentru a se menține la putere, ca România să fie jefuită de către multinaționale, să cedeze toate resursele sale altor țări, în loc să le folosească la ridicarea progresivă a nivelului de trai al românilor.
De la bun început, Iohannis și-a asumat această sarcină, dar toate tentativele, culminând cu acel de pomină 10 august, au fost zădărnicite, iar pentru Iohannis au intrat zilele în sac, nominalizarea sa ca și candidat la Președinția României fiind în pericol. Tot ce se va întâmpla de aici înainte va fi subsumat acaparării de electorat de către Iohannis, care trebuie să apară pe post de salvator al națiunii din ghearele PSD. Guvernul trebuie să pice, iar opoziția, în special PNL și USR, va apăsa pe accelerație până la limita absurdului, recurgând la niște gesturi de natură să mai alimenteze starea de euforie provocată de droguri în rândurile maselor largi de haștag rezistenți. La următoarea moțiune de cenzură, aceștia vor fi chemați direct de către Iohannis la Parlament, pentru a se război cu „ciuma roșie”, pentru a face presiuni asupra Parlamentului. Nu pun mâna în foc că Mălin Bot și ai lui nu vor reuși să ocupe Parlamentul, am avertizat că la 10 august a fost doar o repetiție, dar sper că nu. Problema este că, dacă vor fi violențe, Comisia Europeană va decide că România nu este „calificată” să preia președinția rotativă a Consiliului Europei. Sigur, ar fi un precedent teoretic imposibil, dar ce a fost vreodată imposibil când a fost vorba despre România?
Dacă așa ceva s-ar întâmpla, Iohannis și ai lui ar avea la dispoziție o armă letală: România a pierdut președinția Consiliului Europei din cauza lui Dragnea și a Guvernului său! Oare, ce motiv ar mai avea, dacă Dragnea și-ar da demisia de la conducerea PSD, iar Dăncilă ar demisiona din funcția de premier?

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției