Toată lumea se întreabă ce e cu războiul total ilogic din interiorul PSD, ce demon împinge cel mai puternic partid din România spre autodevorare, după ce a repurtat o victorie zdrobitoare la alegeri și a ajuns să guverneze cu o majoritate la care nici măcar cei mai optimiști PSD-iști nu ar fi sperat. Se vorbește despre disperarea lui Dragnea, amenințat cu pușcăria, despre manevrele lui Iohannis, care este cel puțin tot atât de disperat ca și teleormăneanul, despre orgoliile somităților din partid precum și ale celor care au fost eliminate din PSD, respectiv tabăra lui Victor Ponta. Ei, bine, toate acestea au o mică pondere în fenomenul de implozie a PSD, însă nu s-au mani­festat spontan, ci au fost și sunt alimentate de diversele tabere formate în interiorul serviciilor secrete, în special al SRI, care se bat între ele pentru supremație. Nu este nici momentul, nici locul pentru această temă adiacentă, subiectul fiind PSD-ul. Acesta a fost, după revoluție, sub toate titu­laturile avute, vehiculul strategiei interne și externe al serviciilor secrete. La început, aceasta era pusă în practică prin guverne abil dirijate, însă odată cu trecerea timpului serviciile și-au infiltrat oameni acoperiți în partidele politice, reușind, practic, să-și formeze propriile guverne și să exercite puterea politică. Nu mă îndoiesc că, la un moment dat, taberele care au interesul vor dezvălui, cu probe, că Traian Băsescu și mulți din clica lui au fost agenți sub acoperire, infiltrați în politică, dar și că au fost politicieni de vârf precum Victor Ponta și Liviu Dragnea, racolați de către sistem pentru că erau puternic ancorați în sistemul politic. Înzestrat cu o abilitate remarcabilă, după ce a fost racolat de către servicii, Liviu Dragnea a început să emită pretenții la o poziție importantă în sistem, pentru a-l împidica să renunțe la el în momentul în care acesta va decide să-și schimbe vehiculul. A simțit că un asemenea moment este inevitabil. Iar momentul a fost venirea la pu­tere a lui Traian Băsescu. În prima fază, Liviu Dragnea părea că s-a resemnat cu scoaterea de la vârful politicii, în schimbul asigurării li­bertății și a păstrării averii acumulate. La deconspiratul moment al semnării pactului Traian Băsescu-Victor Ponta, privind semnarea deciziei de numire a lui Ponta în funcție de premier, la troc cu numirea Laurei Codruța Kovesi ca șefă a DNA, de față era și Liviu Dragnea. Prețul „sacrificiului” făcut de Victor Ponta era garantarea păstrării imunității lui Dragnea, un factor esențial în expandarea forței PSD-ului. Tot ceea ce s-a petrecut ulterior arată că Dragnea doar a tras de timp, pentru a-și pregăti ofensiva împotriva sistemului care voia să-l îndepărteze, folosindu-și puterea politică dobândită. Nu a lui, ci a partidului, pe care l-a folosit în mod dictatorial. Acum, este în pericol să fie abandonat de partid. Cum și de ce, în următorul articol.

Recomandările redacției