de Teofil Grădinaru
Deloc surprinzător, subiectul zilei tinde să devină Referendumul. Celelalte poate că sunt mai importante – chiar sigur sunt, ca impact social direct – dar sunt oarecum eclipsate de Referendum pentru că nu te întâlnești atât de des cu un referendum, cu o consultare populară.
Unii spun că acest referendum e o făcătură, menită să distragă atenția. Alții, că e un prilej de a clarifica anumite aspecte legate de familie și de a risipi anumite temeri viitoare. Unii contestă fondul, alții îl apără, despre formă, așijderea. Culmea, mulți îl ignoră, fie dintr-o maturitate socială, fie dintr-o ignoranță vecină cu teama (de genul „mai bine nu mă bag că nu mai știu cum să ies”). Fiecare are dreptatea lui, o bucățică mai mică sau mai mare dintr-un întreg adevăr.
Din punctul meu de vedere (sună ciudat să subliniez asta într-un material de opinie) Referendumul are utilitatea lui! Una mare chiar. Mai întâi, pentru că e o consultare populară. Adică o chestiune care ne privește pe fiecare. Apoi, e un bun exercițiu, un act de disciplină și respect pentru dreptul de a vota, pentru ideea de democrație, cu tot cu definiția greacă a acestui termen. Și, nu în al treilea rând, este voința a trei milioane de români.
Cam astea-s premisele utilității și respectării actului în sine! De aici încolo vin neclaritățile, atât de fond, cât și de formă. În primul rând, întrebarea din buletinul de vot nu este explicită, ci spune doar dacă suntem de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament. Nu se spune explicit: se înlocuiește sintagma „între soți” cu „între un bărbat și o femeie”. Contraargumentul la această critică este că Legea care reglementează referendumul spune clar la art. 7 că aceasta este întrebarea tip, pentru modificarea Constituției. O fi, am și verificat, dar Ordonanța de Urgență care a făcut posibil acest Referendum a modificat în câteva locuri esențiale respectiva lege. Deci, pe cale de consecință, se putea modifica și articolul 7. Și, ca o cale de compromis, dar perfect legală, se putea lăsa întrebarea rigidă și se explica mai jos (cu asteriscul de rigoare, specific legilor și contractelor bancare) în ce constă respectiva modificare. Era mai clar, mai logic, mai moral.
Apoi, se induce ideea că trebuie să votăm DA la Referendum altfel vom avea parte de familii care nu sunt întemeiate dintr-un bărbat și o femeie. O minciună crasă. Referendumul modifică Constituția (iertați-mi cacofonia) sau o lasă așa cum e. Nu aduce alte noutăți. Aaa, că în viitor alte legi ar putea să… Deja trecem la supoziții, dar deocamdată să ne axăm pe prezent. Apoi, avem atâtea neclarități privind Constituția (câți nu joacă la limita Constituției) astfel încât o modificare a acesteia putea fi făcută într-un mod mai complex.
Dincolo de toate, acest Referendum menține (dacă nu adâncește) prăpastia din societatea românească, fiind folosit politic, ecumenic, homofob și… jurnalistic mult mai mult decât însăși esența lui: dreptul populației de a se exprima! Referendumul poate fi în primul rând un bun exercițiu pentru a conștientiza asupra importanței prezenței la vot.
