Un bancher american se plimba pe o plajă, într-un sat de pescari din Mexic. O barcă intră în port şi un pescar coboară cu un coş plin de peşte. Americanul îl întreabă: Cât timp ţi-a luat să pescuieşti aceşti peşti? Destul de puţin, răspunde pescarul. Şi de ce nu ai rămas mai mult, ca să prinzi mai mulţi peşti? Pentru că aceşti câţiva peşti ne ajung mie şi familiei mele. Dar ce faci în restul timpului?, mai întreabă bancherul. Păi mă scol când vreau, mă duc să pescuiesc un pic, mă joc cu copiii mei, îmi fac siesta împreună cu nevasta… Seara mă duc în sat să mă întâlnesc cu prietenii, bem un pahar de vin, cântăm la chitară… O viaţă plăcută, ce mai!
Bancherul american îl opri pe pescar: Ascultă, am un master la Harvard şi pot să te ajut, să te îndrum. Ar trebui să începi prin a pescui mai mult; cu beneficiile obţinute să-ţi cumperi un vas mai mare. Cu banii pe care o să ţi-i aducă acest vas, poţi să-ţi cumperi un al doilea şi tot aşa până când vei avea o mică flotilă. Apoi, în loc să vinzi peştele unui intermediar, ai putea să negociezi singur cu fabrica sau să-ţi deschizi propria fabrică de peşte. Mexicanul întreabă: Cât ar lua toate astea? Între 15 şi 20 de ani, răspunde bancherul american. Şi după aceea ce-o să fac? Bancherul îi răspunse: După toate astea poţi să ieşi liniştit la pensie, să te scoli când ai chef, să te joci cu nepoţii şi să-ţi faci siesta cu nevasta… Iar serile ai putea să ţi le petreci cu prietenii, bând un pahar de vin şi cântând la chitară…
Mai sunt câteva zile şi Traian Băsescu va fi istorie, la Cotroceni. A fost la cârma ţării timp de zece ani de zile. Că a condus bine, că a condus rău e un lucru de studiat. Părerile se împart. De una putem fi siguri! Şi anume că în timpul cât a monitorizat România, nu a fost plictiseală, lâncezeală şi monotonie politică, juridică şi socială. Nici tristeţe, n-a fost. Scandalurile urmau unul după altul, iar dacă nu apăreau,Traian Băsescu ieşea fix la ora 18,30 în public şi punea pe tapet o problemă care sigur arunca în aer opinia publică şi mass media. Avea Trăienuţ un talent în acest fel, de neegalat. Hăhăiala lui originală, privirea lui galeşă şi incertă îl făcea simpatic, ca o caricatură de Eugen Taru. Traian Băsescu era, este un politician perfect: în timp ce fura flote întregi, în timp ce evaziona fiscal împreună cu fetele tatii şi gineri, tuna şi fulgera fără să clipească împotriva hoţilor şi hoţiilor. Numai politiceienii perfecţi pot face asta. Cei ce nu sunt politicieni perfecţi sunt doar oameni, nu pot face asta.
De altfel doar doi foşti preşedinţi vor rămâne în istoria de după 89 a României, ca oameni care au făcut ceva esenţial pentru ţară: Emil Constantinescu şi Traian Băsescu. Ambii preşedinţi au scos din istoria politică a României două partide ajunse la guvernare. Emil Constantinescu a scos din istorie PNŢCD, iar Traian Băsescu PDL. Ambii au făcut acest lucru din prostie, din nepricepere sau din răzbunare.
Acum stau calmi, îşi fac siesta lângă neveste şi îşi beau paharul cu whisky alături de prieteni… Îi doare-n paişpe de ce-au lăsat în urmă…
