Reportaj după perdea – Harta caracatiței prostituției în Arad

1
1451

O adevărată lume paralelă își duce existența chiar în mijlocul unei societăți pe care noi o considerăm tradițională, cu principii și cu reguli morale sau sociale. Nu știm că atunci când stăm la coadă în vreun supermarket sau mergem la un film, ori luăm masa în vreun restaurant persoana de lângă noi, cu care poate apucăm să intrăm în vorbă, să schimbăm amabilități poate trăi într-o lume total paralelă cu a noastră. Nici nu ne duce cu mintea că tânăra, îmbrăcată într-un trening și având în mână o pâine, trăiește într-un univers subteran, unde sentimentele sunt lăsate la ușă. Lumina zilei este o raritate, noaptea cu ziua se întrepătrund, locul de muncă devine același spațiu în care mai apuci să ațipești câteva ore sau să mămânci pe furate câte un sandvici până când tortura ta este reluată de sunetul telefonului care te anunță că trebuie să treci din nou la muncă. Este același spațiu în care respectul de sine dispare, iar corpul devine un biet, sleit organ al muncii. Plăcerea este mimată și folosită ca banală piesă de schimb pentru niște bani.

Totul se desfășoară într-un cadru ilegal, fără nici o garanție, cu foarte multe pericole pentru toți cei implicați în sistem. Viața este pusă în pericol, pentru că nici nu contează prea mult. Există riscuri, însă și banii sunt foarte mulți. Și nu sunt impozitați, totul este la negru, într-un sistem subteran care la prima vedere pare foarte bine pus la punct. Sistemul deși există, cu anunțuri pe față, oamenii legii nu prea își fac timp pentru a-l corecta. Există probabil drame pentru care nu merită să bulversezi un sistem odios.

Prostituția a trecut la un alt nivel: s-a mutat de pe centură în apartamente de lux

Dacă imediat după Revoluție, drumurile erau împânzite de prostituate care te atrăgeau cu degetul printr-o tufă de la marginea drumului, acum lucrurile s-au schimbat. „Traseistele“ sau „fetele de pe centură“, denumiri care vin tocmai de la locurile în care mai „muncesc“, sunt tot mai rare. Motivul pentru care încă mai pot fi văzute pe marginea drumului se datorează faptului că fetele nu au posibilitatea sau nu câștigă suficient pentru a-și permite închirierea unui apartament de lux. La ieșirea din Arad înspre Nădlac sau înspre Oradea, Timișoara sau Deva, ori în zona Gării, mai pot fi văzute prostituate care seară de seară își fac meseria fără a fi în vreun fel „rușinate“ de vreo mașină a poliției. Fetele fac semn mașinilor să oprească sau chiar urcă în autovehicole chiar dacă mașini ale poliției sunt de față.

Adevărata lume a prostituției s-a mutat însă pe internet. Acolo sexul pe bani a atins un alt nivel, singurul lucru care a fost păstrat de pe stradă fiind excluderea totală a legii. Nu există fisc, control medical, poliție sau siguranță fizică.

Ared, cartierul roșu al Aradului

Anunțurile de pe internet cu „ofertele“ sexuale arată ca un meniu dintr-un restaurant de lux, unde felurile de mâncare sunt infinite și acoperă toate gusturile. Fetele, îmbrăcate extrem de sumar, își etalează calitățile și ofertele. Nu lipsesc nici „femeile mature“, trecute bine de 50 de ani, dar nici transexualii și „băieții“ care se oferă spre vânzare „domnilor“. Aici, pe internet, prostituatele s-au transformat din „traseiste“ și „fete de pe centură“ în „escorte“, majoritatea de lux. Prețurile sunt și ele altele. De la 50 de lei, cât era prețul pe centurile Aradului, la 150 de lei minim. Există și altfel de variante: „Doresc să fiu întreținută cu 3.000 de lei pe lună și voi deveni amanta ta“.

Deși totul se desfășoară ilegal, fiecare fată din anunț își lasă numărul de telefon, iar unele mai „fără perdea“, chiar adresa exactă unde poate fi găsită. Am sunat și noi la câteva. „Te aștept în cartierul Alfa, la blocul 61“; „Stau la Ared – R11, pe Calea Aurel Vlaicu“; tot pe Calea Aurel Vlaicu – UTA, la U1, o găsim pe altă fată al cărui nume nu are rost să îl scriem deoarece mai mult ca sigur că este fals; „Sunt la Intim, pe Banu Mărăcine, mă suni când ești în zonă“; „Mă găsești la UTA, la Ared-uri. R16“; în același cartier, care pare să dețină cele mai multe… escorte, un fel de Red – district al Amsterdam-ului în Arad, cartier din capitala Olandei recunoscut pentru fetele care stau în vitrină și își atrag clienții de pe drum, am găsit cele mai multe adrese: R12, R13, R4, R15, R2 sau R6; am mai dat de ceva adrese prin zona Podgoria, pe Centru la blocul de deasupra fostului cinematograf Dacia sau tot la Podgoria, lângă Liceul de Artă sau la blocul nou, situat vizavi de Liceul de Informatică.

Apartamente de lux

Am pornit și noi la câteva dintre aceste adrese. În timp ce unul dintre noi urca la adresa respectivă, celălalt aștepta în mașină, cu ochii pe telefon, în caz de ceva. Scuzele pentru a nu rămâne „la locul faptei“ le stabiliserăm înainte și erau de fapt cam aceleași: „Nu am destui bani, nu mă așteptam să fie atât de scump“. Chiar dacă situația nu este deloc una de destindere, fetele respective trăiesc o adevărată dramă, de care autoritățile nu par prea interesate, majoritatea dintre ele trădând pe chipul lor hărțuit un suflet chinuit, remarca cu „nu prea am bani“ s-a dovedit destul de stânjenitoare. Cel mai rușinos și șifonat am ieșit din holul unui apartament din blocul de vizavi de Liceul de Informatică. Stânjenit și timid în fața unei fete de peste 110 kilograme, care mă avertizase la telefon că este de lux, la fel ca şi preţul, i-am mărturisit că nu am la mine mai mult de câțiva zeci de lei. Uraganul s-a dezlănțuit. „Da’ tu ești surd? Ești tâmpit? Cum crezi că poți veni la fete cu atâția bani? Eşti chior? Tu nu vezi ce apartament de lux, sărăntocule?!“. Pentru că nu sunt obișnuit să înghit atâtea, i-am răspuns și eu obraznic: „Apartamentul e de lux, într-adevăr, dar restul…“. Nu am fost iertat și în timp ce eram bine apucat de ceafă și îmbrâncit spre ușă: „Ieși afară, șomerule! Asistat social ce ești! Tablagiule!“. În rest, în afara unor priviri ucigătoare și a unui „du-te dracu’“ printre dinți, am scăpat destul de onorabil.

Imaginea generală era însă una răscolitoare și îți trezea fiori pe șira spinării. Intrând în apartamente, care într-adevăr erau de cel mai mare lux, cu o lumină obscură, de semi-întuneric, aveai senzația că te afli într-o capcană. Din fiecare încăpere a apartamentului se auzeau voci în șoaptă, lucru evident că fetele nu erau singure în locație. În orice moment, te puteai aștepta ca unul sau mai mulți „cât dulapul“ să iasă și să te ia pe sus sau să îți facă felul. De asemenea, în momentul în care te aflai în dreptul interfonului, indivizi dubioși, cel mai probabil proxeneții fetelor, te măsurau din cap până în picioare, dintr-o singură privire, în timp ce apelai numărul apartamentului. Apoi, în momentul în care te regăseai în fața victimei de fapt, aveai senzația că nu ești altceva decât un măcelar cu barda în mână care își caută animalul, viitoarea sa bucată de carne. Nimic altceva.

Free picture (Love for Money) from https://torange.biz/love-money-7211

Aradul, cea mai bună „piață“ din țară

În cele câteva schimburi de cuvinte de dinaintea „exmatriculării“ mele datorate insuficienţei banilor, am reuşit să aflu, prin intermediul unor întrebări protocolare, câte ceva despre activitatea fetelor. Aproape niciuna nu este din Arad, ci din alte părţi precum Timişoara, Suceava, Oradea, Constanţa, Cluj sau chiar Bucureşti. Evident, am întrebat cum de s-au oprit în Arad şi cât au de gând să poposească într-un oraş net inferior din toate punctele de vedere faţă de locurile lor de provenienţă. „În Arad se câştigă cel mai bine din ţară. Toate fetele ştim asta. Nu ducem lipsă de clienţi aici şi putem practica şi un preţ foarte bun. Stăm câteva luni, până când câştigăm ceva bani, plecăm acasă, iar după aceea ne întoarcem“, sună părerea unanimă a escortelor.

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad – „oaza“ de clienţi a escortelor

O altă întrebare la care căutam răspuns era aceea dacă au avut de-a face cu autorităţile de-a lungul „şederii“ prin Arad. Dacă au fost „deranjate“ în vreun fel de poliţie, de poliţişti locali, de reprezentanţi ai Gărzii Financiare, ANAF, procurori, orice altceva. Dacă au luat vreodată în considerare că ar putea să aibă probleme legale din cauza meseriei lor. „S-au mai dat drept comisari de la Garda financiară şi poliţişti, dar le-am spus că tot pe bani e şi pentru ei. Aşa că au plătit“, spune una dintre fete. O altă remarcă m-a lăsat însă fără replică: „Cei mai mulţi clienţi pe care îi am sunt de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad. Sunt doctori, asistenţi medicali, nu ştiu nici eu exact. Eu sunt din alt oraş, dar ştiu titulatura spitalului vostru pe de rost: Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad. Mă distrează ce fel de medici aveţi pe aici“.

Tragerea cortinei

Este aproape imposibil să reuşeşti să tragi concluzii după ce intri în contact cu o astfel de lume. O lume care în primul rând există, ne înconjoară, cu care ne intersectăm, alături de care trăim şi pentru care nimeni nu face nimic. Prostituţia este cea mai veche meserie din lume, sub orice formă ar fi ea, şi tocmai de aceea nu cred că putem avea pretenţia de a-i pune noi capăt. Ea va continua să existe cu sau fără implicarea noastră.

După cum se vede, prostituţia a evoluat, a ţinut pasul cu modernismul, cu internetul, s-a mutat la un alt nivel care-i asigură un viitor strălucit, în mijlocul unei societăţi care o blamează la suprafaţă, dar care o susţine din spatele măştii. O societate care joacă teatru, nesinceră, deci bolnăvicioasă.

 

1 COMENTARIU

  1. Wow ce noutăți! Știm toți că există prostituție în Arad. Mai bine ați scrie despre fetele de 14 ani care dispar din casele de copii și sunt duse peste graniță, decât să ne dați adrese unde găsim prostituate care au ales să facă asta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.