Requiemul de Cherubini

0
164

Lucrarea fără egal în lume, cum o descria Robert Schumann, Requiemul lui Luigi Cherubini va fi interpretată la Arad mâine seară, de la ora 19.00, la Casa Armatei. Iar atunci când o lucrare de o asemenea frumuseţe îl are la pupitrul dirijoral pe unul dintre cei mai apreciaţi maeştri, Petru Sbârcea, ajuns la 85 de ani, seara nu poate fi decât una de excepţie.

Prima parte a Requiemului, Kyrie, începe în tonalitatea do minor, o culoare tristă dar în acelaşi timp dătătoare de speranţă pentru sufletele care aşteaptă, în întuneric, înfricoşata zi a judecăţii. Armonia tonalităţii se desfăşoară într-un cadru binar, interpretat într-un tempo larg, sugerând implacabilul ciclu al vieţii. Prima parte se desfăşoară într-o atmosferă monotonă, apăsătoare, de implorare, în nuanţe de piano şi foarte piano. Partea a doua a lucrării, care este în sol minor, trece într-un cadru ternar. Se aminteşte despre lumină, speranţă. Speranţa nu este un sentiment de siguranţă, ascunde în adâncul ei neliniştea, imposibilitatea de palpabilitate. Dies Irae, ziua înfricoşătoare a judecăţii, reprezintă partea a treia a lucrării şi revine la caracterul ferm de binar. Partea a patra, Offertorium, este în mi bemol major, o tonalitate majoră, exuberantă, demnă de minunea care urmează să se săvârşească în timpul Liturghiei. Reprezintă momentul central al Slujbei, transformarea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele Mântuitorului. Partea a cincea, Sanctus, este în trei pătrimi, reprezentând parcă Trinitatea. La bemol major este o tonalitate luminoasă, fericită care transmite siguranţă, sentimentul de grijă paternă. Pie Jesu, partea a şasea a lucrării, este în tonalitatea fa minor, relativa minoră a lui La bemol major şi sugerează implorarea pentru milă. Ultima parte a lucrării, Agnus Dei, Mielul lui Dumnezeu, revine în do minor, tonalitatea tristă şi predominantă a lucrării. Cu toate astea, acordurile de final se transformă în major, în lumină, în speranţă pentru cei care cred.

O particularitate a acestei lucrări vocal-simfonice o reprezintă lipsa soliştilor, ceea ce ar putea semnifica caracterul pios al Requiemului.

În ceea ce priveşte dirijorul concertului, Petru Sbârcea a studiat dirijatul la clasa distinsului maestru Antonin Ciolan. Datorită meritelor sale excepţionale, obţine numeroase burse de studii şi  îşi continuă instrucţia în Italia, la Scala  din Milano şi la Conservatorul  Santa Cecilia  din Roma, la clasa de dirijat îndrumată de Franco Ferrara. Urmează şi alte etape de studii de perfecţionare, la Napoli şi Praga, cu Sergiu Celibidache, apoi la Conservatorul din Paris şi în SUA.

Petru Sbârcea a fost colaborator permanent al Filarmonicii George Enescu, a realizat numeroase înregistrări la Radiodifuziunea Română  şi a conlucrat  în mod repetat cu ansamblul Operei din Bucureşti. Cariera sa dirijorală înregistrează numeroase apariţii pe scene de concert şi de spectacol din Germania, Ungaria, Franţa, Iran, Bulgaria, Austria, Belgia, Rusia, Adzerbaidjan, Olanda, Elveţia, Italia, Republica Moldova. A onorat în acelaşi timp şi numeroasele invitaţii peste hotare adresate  Operei Române din Cluj, dirijând spectacolele acestui ansamblu în Italia, Bulgaria, fosta URSS, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg şi Turcia.

Activitatea artistică a maestrului Petru Sbârcea a fost răsplătită cu numeroase distincţii: Ordinul „Meritul Cultural“ al României; Medalia „Mascagni“  – Italia; Diploma de onoare a Societăţii Mascagni – Italia; Premiul pentru cel mai bun spectacol de operă prezentat în cadrul Festivalului George Enescu Bucureşti – ediţia 1991 – cu opera „Don Carlo“; Premiul pentru întreaga activitate desfăşurată în slujba artei dirijorale conferit de Uniunea Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali din România (1998); titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Cluj – Napoca (1999); Ordinul Naţional „Serviciul credincios” în grad de cavaler, înmânată la 1 martie 2003 de către Preşedintele României; titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universităţii „Babes-Bolyai” (2005); titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Sibiu (2009); titlul de „Doctor Honoris Causa” al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” (2012).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.