Ridicarea la putere a prostiei

Pe cînd „uichendu’” trecutei săptămîni, dragul nostru prezident de stat și de țară s-a trezit vorbind cu înțelepciune şi fără noimă despre învățămîntul românesc – partea de intrare-n facultăți fără bacalaureat (cîndva examen de maturitate, dar vremurile s-au schimbat, moravurile-au decăzut, iar maturitatea a devenit bacalaureat, adică nimic). În viziunea prezidentului asupra chestiunii, căzăturile la bacalaureat n-ar avea ce căuta-n facultăți, soluția aleasă de ministrul în cauză, de guvern în ansamblu și de PSD în general, este proastă și servește mafiei universitare, iar problema se putea rezolva la licee cu un an de școlire suplimentară a căzuților în bătăliile crîncene cu cartea, cu temele și cu dascălii. Pentru-a fi convingător, prezidentul (fost student mediocru la marină, cum însuși spunea), a opinat că dascălii de liceu n-ar fi avut nimic în contra, orele fiind plătite.

Legiferarea intrării loazelor fără bacalaureat în facultăți nu mă miră. Așteptam măsura; era previzibilă-n condițiile-n care universitățile-s organizații mafiote (zice Vodă, iar eu…). Îmi amintesc totuși că măsuri asemănătoare a luat și dumnealui – nu în învățămînt,  ci în politică: vă mai amintiți celebra „soluție imorală” scoasă de sub șapcă de cîrmaciul de corăbii ajuns cîrmaci de nație? Dată fiind asemănarea situațiilor, de ce-ar fi mai proastă aceeași soluție în cazul mafiei universitare decît  în cazul mafiei politice? Păi e proastă fiindcă nu e sforăria primului mediocru al țării; dacă era idea domniei sale, ar fi fost încă o soluție imorală, dar necesară și stimabilă.

Cît despre aserțiunea cu profesorii de liceu plătiți, fie-i iertată, că ori bate cîmpii, ori tocmai ieșise de la Golden Blitz, ori prezidează o altă Românie – eterică, deci himerică.

Dinspre partea guvernamentală, ticăloșia cu intrarea-n facultăți fără bacalaureat iarăși nu provoacă mirări cînd șeful guvernului e doftor cu lucrare de doftorat din bucăți luate de la alții și lipite cu scotch (lungă locuțiune eufemistică pentru a defini  plagiatul!), și coordonată de un infractor dovedit și condamnat.

Nici ministrul de resort nu se lasă, și iese la atac, adică la apărare, cu o explicație de rîsul lumii: cică nu va fi nici un fel de facultate pentru cei fără bacalaureat, ci doar o școală postliceală, acolo. Apăi dom’ ministru, dacă liceul se absolvește prin și cu bacalaureat, cum duceți matale în postliceal niște gloabe care n-au absolvit liceul? Au s-a legiferat cumva absolvirea de școli prin tocire de bănci prin baruri și discoteci și cluburi  de fițe?

La nivele politice, guvernamentale și administrative, nu se face absolut nimic pentru elevii și studenții cu adevărat valoroși, ba chiar premiile în bani care li se dau sînt cea mai cruntă bătaie de joc. Iată însă că se sare-n ajutorul leneșilor, al chiulăilor și-al indolenților.

Învățămîntul a ajuns de rușine și o rușine, și-ajung să fiu mîndru că n-am pierdut vremea de pomană prin licee și prin facultăți, ci-am luat cu asalt bibliotecile.

Pe de altă parte, încep să regret că n-am fost mediocru și-am refuzat mediocritatea cu-nverșunare; dacă eram mediocru, poate că eram şi eu acum voievod de patrie, sau președinte de țară, sau șef de guvern, sau ministru al școlilor, mai știi…

Mare-i grădina Domnului, și-i neîncăpătoare…