PD-L şi-a anunţat Cabinetul din umbră, adică monitorizarea activităţii actualului Guvern, nomina­lizând în acest sens „dubluri” de miniştri pentru fiecare domeniu. Este, de fapt, o „reţetă” folosită des de Opoziţie, în majoritatea ţărilor democratice. Pe cale de consecinţă, măsura adoptată de PD-L este utilă, însă, cu mici neajunsuri…
În primul rând, acest Guvern din umbră trebuia promovat imediat după pierderea guvernării. Se creea astfel o monitorizare atentă, competentă şi argumentată de fiecare dată. O astfel de monitorizare, încă din mai 2012, ar fi creat premisele unei polemici politice între PD-L şi USL întreaga vară a anu­lui trecut, iar poziţionarea democrat-liberalilor faţă de electorat ar fi fost mult mai vizibilă, în perspectiva alegerilor parlamentare din noiembrie 2012. În plus, PD-L ar fi dat dovadă, cel puţin ca imagine, de o unitate de grup, de o asumare colectivă şi publică a guvernării în perioada 2009-2012, implicit o justificare realistă a măsurilor antisociale luate în timpul crizei economice mondiale.
E clar, acel moment a fost ratat, iar PD-L a plutit într-o nesiguranţă timp de aproape un an, până la momentul alegerilor interne. Acela a fost cel de-al doilea moment în care trebuia, imediat după alegeri, să instaureze un guvern din umbră. Ar fi dat o legi­timitate alegerilor, ar fi putut, cu prilejul alegerilor, să legitimeze inclusiv componenţa nominală a res­pectivului „Cabinet”. „Oameni buni, aceştia suntem, de aici pornim, aceştia ne sunt specialiştii, cu aceştia «defilăm»”, ar fi trebuit să spună Blaga, proaspăt ales lider la vremea respectivă. PD-L a ratat şi acest al doilea moment.
Acum, pe baza principiului „mai bine mai târziu decât niciodată”, s-a «născut», în sfârşit acest Guvern din umbră. O normalitate, pentru un partid din opoziţie, care are încă timp să producă rezultate. Acest Cabinet paralel are la dispoziţie peste doi ani pentru a monitoriza şi a critica acţiunile Guvernului legitim. Măsura este, în concluzie, foarte bună, dar…
Cel mai important lucru în reconstrucţia unui partid este reînnoirea acestuia. Or, în acest Guvern-alternativă, PD-L vine cu foarte puţine nume noi, prin care să dovedească într-adevăr că există o alternativă, nu doar faţă de actuala guvernare, ci şi faţă de propria guvernare, sancţionată (totuşi!) de electorat acum un an. Nu doresc să analizez fiecare persoană în parte, dar dacă un Guvern din umbră are avantajul de a critica fără să poată fi criticat, acelaşi Guvern din umbră are povara de a fi o alternativă propusă, dar şi asumată, în orice moment ar ajunge partidul la guvernare.
Mi-e greu să cred că în condiţiile balcanismului care stăpâneşte politica românească, putem pune mâna-n foc că aceste nominalizări pe ministere vor fi nume sigure pentru următorul guvern. Mulţi poate nici nu vor mai fi în prima linie  a partidului, alţii – precum Monica Macovei sau Gheorghe Ştefan – îşi vor vedea de alternativa proprie, fie în Parlamentul European, fie în administraţia locală. Mai există şi varianta unei neunificări a dreptei, iar unii dintre actualii membri ai „Cabinetului Predoiu” – căci acesta e nominalizat ca premier – să îşi continue cariera politică pe la alte partide. Poate chiar şi Predoiu să fie „sacrificat” şi să ajungă la Cotroceni, fiind cel mai credibil prezidenţiabil al PD-L.
În concluzie, Cabinetul din umbră s-a născut prea târziu ca idee şi prea devreme ca şi componenţă. Totuşi, are tot viitorul în faţă…

Recomandările redacției