Ritmul lucrărilor: încet și foarte încet

0
109

Cumva am ajuns să ne mulțumim și cu puțin, ceea ce nu este un lucru tocmai plăcut dacă stăm să ne gândim la situația din orașul Arad. 

De această dată este vorba despre lucrările care se desfășoară de mult prea mult timp prin tot orașul și care par că nu se vor finaliza niciodată. 

Chiar dacă suntem deja învățați să ne bucurăm în momentul în care se acoperă o groapă din asfalt chiar dacă mai sunt două lângă, parcă nu ne convine să facem jonglerii printre țevi și poduri improvizate. 

 

Mergând pe trotuarul ce duce din zona teatrului până la Podgoria întâmpini o mulțime de dificultăți. De la poduri improvizate, la gropi uriașe nesemnalizate, la țevi puse peste tot până la bucăți de fier și pământ care acoperă jumătate din trotuar. Totuși, lucrările parcă nu se grăbesc să ajungă la final. Bănuim însă că cineva are planuri mărețe și că pe hârtii sigur orașul va arăta inedit după finalizarea acestor săpături. Problema însă este ce se întâmplă în această perioadă până la finalizarea lor. 

Putem crede însă că problema cu lucrările care nu se mai termină poate ține puțin și de persoanele care se ocupă direct de ele. De acei oameni care s-ar presupune că sapă și își dau silința să iasă totul bine. Normal, ritmul nu este unul tocmai alert în momentul în care patru persoane supraveghează și unul sapă.

Așadar, în momentul de față trebuie să ne mulțumim încă o dată cu puțin. Cu faptul că măcar se lucrează și cu gândul că poate până de Crăciun o să ne putem plimba dintr-un capăt în altul al orașului fără să facem tot felul de sărituri și fără să ne gândim că într-un moment de neatenție riscăm să ajungem pe fundul unui gropi. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.