La noi, aproape jumătate dintre angajații din România câştigă salariul minim pe economie. Asta, pe hârtie,  potrivit statisticilor. Este evident că și în momentul când vor ajunge  la pensie, aceasta va fi foarte mică. De aceea, nu este de mirare că cele mai multe dintre pensiile din România gravitează în jurul  echivalentului sumei de 200 de euro. Drept consecință, această lipsă de alternativă a „aruncat“ peste graniță peste trei milioane de compatrioți. După alții mai bine de 4,5 milioane. Este evident că dintre aceştia, cel puţin doi din trei  nu au plecat de bine, ci pentru că nu mai aveau din ce trăi.  Alții socotesc că mai pot munci, că pot „să mai tragă“ câțiva ani,  ca să poată pune deoparte un ban alb pentru zile negre. Cam asta e tabloul general. Iar pe acest fundal și în acest timp avem o mulțime de pensii speciale, cam 187.000  la număr, în toată țara. Acestea „învelesc“, bine de tot, felurite categorii de oameni. În general, statul le-a dat o „pătură” de bani foarte bună pentru cei proveniți din instituțiile de forță ale statului român.  Cert că este că principiul contributivității nu este nici pe de parte valabil în cazul acestor pensii. Nu mai vorbim de solidaritate socială și echitate. Sigur pot fi argumente pro și contra. Fapt este că țara este prea săracă pentru a duce în spate asemenea pensii. Ce justificare are o pensie de 40.000 de lei? Că doar n-o fi apăsat butonul nuclear în viața activă. În plus și în timpul vieții de salariat, leafa era net superioară categoriilor obișnuite. Așadar se puteau acumula bani albi pentru zile negre, culmea, chiar din muncă cinstită. De ani de zile se trăgea de subiectul pensiilor speciale. Și că ele trebuie ajustate. Mai tot spectrul politic vorbea, dar de făcut nu prea s-a făcut nimic. Acum, proiectul pentru impozitarea pensiilor speciale, a primit votul final în Senat și pensiile speciale vor fi impozitate. Au fost 76 de voturi „pentru” și niciun vot împotrivă, pentru proiectul inițiat de ministrul Finanțelor. Să recunoaștem, este o temă care prinde foarte bine la public  în perioada asta, de fierbere electorală. Mai ales că una dintre marile teme este cea a echității sociale. Așadar, printre cei care sunt vizați de lege se numără foștii președinți, parlamentarii și judecătorii. În forma adoptată acum, pensiile speciale ale parlamentarilor scapă de impozitare, întrucât nu ajung la 7.000 de lei. Astfel pensiile speciale cuprinse între 7.000 și 10.000 de lei vor fi impozitate cu 30%, cele de peste 10.000 de lei – cu 50%, pentru suma ce depășește acest prag.

În căutarea echității sociale

Sindicatele, dar și marea majoritate a opiniei publice ar vrea echitate și solidaritate socială. Petre Toma, președintele Uniunii Județene C.N.S.L.R.-Frăția Arad, spune: „Principiul echității sociale este un concept de bază în viața sindicală. Cred că ar trebui să fie și în România, la nivel de decizie politică pentru a asigura armonia socială. Suntem un stat încă  prea sărac ca să ne permitem astfel de pensii speciale sau obținute prin tot felul de artificii legislative. Majoritatea țărilor foarte dezvoltate din Uniunea Europeană au impozit progresiv pe salarii și alte venituri. Este și un principiu al solidarității sociale. Cred că și de aceea sunt unde sunt din punct de vedere al dezvoltării economice și sociale. De când s-a introdus cota unică, doar s-au adâncit decalajele sociale. De aceea și după discuțiile avute cu foarte mulți dintre oamenii noștri, în nenumărate ocazii,  sunt de părere că pragul minim trebuia coborât și mai mult. Fie și pentru simplul fapt de a da un semnal foarte clar în ce privește determinarea clasei politice, de a face ceea ce declară de ani de zile că vor face: adică vor aduce  echitate în societatea românească. Acum suntem în precampanie electorală și mai toate partidele au bătut monedă pe această temă. E timpul să o și demonstreze“.

Puțin cinism

În plus mai e și un alt aspect. Un om obișnuit care iese la 65 de ani la pensie, în cele mai multe cazuri apucă 12-15 ani de pensie. Și suma lunară este una din aia la care prima cifră este unu. Dacă e doi, parcă  a luat pe Dumnezeu de picior. Iar viața care o mai are de dus tebuie să fie una chibzuită. Fără excese și extravaganțe. Vin bolile, lipsurile, starea sănătății se strică de la un an la altul.  Asta în contralumină  cu un „tânăr“ pensionar,  care iese la 45 de ani, cu 15.000 de lei pensie. Iar acesta, teoretic, mai mănâncă trei decenii o pensie grasă. Cât douăzeci de pensionari…normali. Asta, desigur până „iese din sistem”, cum cinic se exprima un ministru acum vreun deceniu. Așadar, proiectul care a trecut de Senat urmează să intre la Camera Deputaților, care e for decizional. Rămâne de văzut dacă proiectul va trece în cele din urmă. Până atunci însă, vorba regelui: „la toți cei de față și viitori sănătate!“ Și pensie cât mai lungă.

Recomandările redacției