Românii comemorează 145 de ani de la moartea lui Avram Iancu

Se împlinesc 145 de ani de când în noaptea de 10 spre 11 septembrie 1872, s-a stins din viaţă Avram Iancu, Eroul Naţiunii Române, conducătorul Revoluţiei de la 1848 în Transilvania. Dimineaţa a fost găsit mort, cu mâinile sub cap, cu ochii abia închişi. Brutarul Ion Stupină, pe prispa casei căruia se culcase a anunţat autorităţile, vestea morţii Craiului Munţilor răspândindu-se în întreg Zarandul şi Munţii Apuseni. Baia de Criş, şi odată cu ea întreg ţinutul Zarandului, a trăit o dureroasă dramă umană şi naţională.
Corpul neînsufleţit a fost depus pe catafalc în casa avocatului Ioan Simionaşiu. În cursul dimineţii de 11 septembrie, fruntaşii români din condu­- cerea Comitatului Zarand au constituit un „Comitet aranjator funebral” care a luat în grija sa răspândirea tristei veşti şi înmormântarea eroului naţiunii române. Printre membrii de frunte ai acestui comitet se aflau: Sigismund Borlea, George Secula, Nicolae Mihălţianu, Ioan Simionaşiu, Teodor Pop, Dumitru Popa.
Necrologul
Necrologul trimis, în aceeaşi dată, de către Comitetul funebral, apărut în revistele „Telegraful român” nr.74/ 1872 şi „Gazeta Transilvaniei” nr.69 / 1872, constituie un document de mare importanţă ce clarifică şi face lumină în cauza morţii lui Iancu. La casa-muzeu din Baia de Criş se află expus în fotocopie acest document, pe care îl redăm în continuare, respectând autenticitatea lui:
NAŢIUNEA ROMÂNĂ !
„Cu inima durerosa face cunoscută încetarea din vieţia a preiubitului seu fiu AVRAMU IANCU, Prefectu, Generalu a Legiuniloru Române, în lupta pentru independenţia naţională dela anu 1848/49, defuncţiunea pre timpurie a urmatu astă di la 3 ore demaneţia, în Baia de Crişiu (distructului Zarandu) la anulu vieţei sele 48, în urma unui morbu de peptu. (s. n.)
Corpulu defunctului se va înmormenta în ceminteriulu gr.or. din comuna Cebea la 13 /1 septembre 1872 cu ceremonialulu îndatinatu în Biserica orientale.
Toţi fii naţiunei geloşi suntu poftiţi a participa la onorulu de a face parte din cortegiu funebralu”.
Memoria lui fie eternu bine cuvăntata iera zelulu seu nationalu să plane asupra națiunei binefacatoriu. Baia-de-crisiu, 11 Septembre 1872 Comitetulu arangiatoriu funebralu.”
Clopotele au fost trase trei zile și trei nopți
Prin grija avocatului Teodor Pop este transmisă în toată zona Munţilor Apuseni o adresă care menţiona data morţii Craiului Munţilor şi că va fi înmormântat în 13 septembrie 1872 la ora 2 (p.m.) la Ţebea. Tot cu acel prilej Prefectura hotăra ca, după ritul bisericesc, să se tragă clopotele şi la îngropăciune să se prezinte întreaga comunitate. Trei zile şi trei nopţi au tras clopotele bisericilor îndemnând la pelerinaj la Baia de Criş. La reşedinţa Comitatului, pe casa lui Simionaşiu, la hotel, au fost arborate drapele româneşti îndoliate.
Se cunoaşte faptul că, după revoluţie, dezamăgit de nereuşita idealurilor sale, Iancu cutreiera meleagurile atât de îndrăgite de el, de la Vidra la Hălmagiu şi Baia de Criş, fiind atras de Ţara Zarandului, denumită şi Mica Românie (datorită Comitatului românesc existent aici). Cu două săptămâni înainte de moarte a fost internat la spitalul din Baia de Criş, unde în perioada 25 august – 6 septembrie 1872 a fost tratat de pneumonie (s.n.). spital care, în existenţa sa de peste 125 de ani, s-a bucurat de un prestigiu deosebit.
Deci, iată cauza morţii sale timpurii: peregrinările pe meleagurile noastre, prin intemperiile vremii, care l-au afectat fizic şi moral. Am ţinut să fac această precizare pentru a înlătura orice suspiciune, variantă sau denaturare a adevărului.
O ceremonie
impresionantă
Cât de impresionantă și emoționantă a fost atmosfera participării miilor de moți la înmormântarea lui Avram Iancu din 13 septembrie 1872, descrisă într-un articol din ziarul ,,Lumina” din Arad, numărul 6/22 septembrie 1872, pag. 25, pe care îl redă transcris cu ortografia actuală:
„O tristă și dureroasă sărbătoare națională, înmormântarea Prefectului General al Legiunilor Române din 1848/49.
AVRAM   IANCU
Baia de Criș (comit. Zarand) 13 sept. 1872
Astăzi dimineața, pe drumul de țară către Baia de Criș, se îmbulzeau căruțele ce aduceau la Baia de Criș damele și inteligența română din întreg comitatul, precum și o mulțime de țărani; iar cam pe la ora 11, de pe toți munții din jurul Băii de Criș se cobora mulțimea poporului, bărbați, femei, bătrâni, tineri, copii și copile, unii călare, dar partea mai mare pedestru, însă toți îmbrăcați sărbătorește. Nu trecu o oră și străzile orășelului nostru deveniră îndesate de dame române, de o mulțime de preoți și cu  întreaga inteligenție română din comitat, iar numărul poporului de rând era grandios!- Damele și inteligenția tot în veșminte negre, iar poporul-curat și sărbătorește îmbrăcat!
Ce poate fi cauza acestei adunări extraordinare? este doară ședință la comitat?- Nu! Este doară târg de țară?- Nu! Este doară alegere de deputat? -Nu! Va fi sărbătoare mare?
Da; este o sărbătoare mare și tristă, însă- nu numai bisericească, după euchologion ci și – națională, după înalta voie a Tatălui din cer!
Așa este; națiunea română astăzi are o mare și extraordinară zi tristă și duioasă sărbătoare națională, care se va celebra la ora 2 după amiază; este înmormântarea rămășițelor pământești ale euroului și prefectului general al Legiunilor române din 1848/9 Avram Iancu, cela ce în 1848, din nimica a creat o armată română, a înarmat-o și a prevăzut-o cu tunuri, cu care armata din 1848/9 a domnit munții Ardealului, și de a carei vitejie la auzul numelui se înfiorau contrarii!- și cu care el s-a luptat pentru liberatatea, egalitatea și naționalitatea poporului român- într-un mod de a deșteptat admirarea lumii!
Așa este; poporul român astăzi are o mare și extraordinară serbare națională, el astăzi îndeplinește pompa de înmormântare a osemintelor marelui martir național Avram Iancu, a acelui erou și martir, care după ce pentru poporul român și drepturile acestuia călcate în picioare, de inamicii național, în 1848/9 cu armata s-a luptat și a secerat atâtea triumfuri glorioase, iar după amuțirea tunurilor și restabilirea păcii, pentru serviciile sale extraordinare
n-a primit nici o bogăție, din câte i s-au îmbiat, ci a pretins necontenit: drepturi pentru națiunea română, dreptate pentru poporul român și neputând câștiga acestea, neputând ajunge acest scop dorit pentru care s-a luptat cu atâta bravură și a sacrificat atâta sânge român- văzându-se amar și urât înșelat, din amoarea cea mare ce o nutrea către națiune și popor, cărora pe lângă toate sacrificiile nu le-a putut ajuta- a decăzut cu inima și cu puterile, mintea cea genială i s-a înmulgit și astfel el a devenit cel mai mare și adevărat martir al națiunii române!
Deci damele române- toate de prin tot împrejurul, inteligența română, și cu poporul s-au adunat astăzi din toate părțile până și din Abrud, locul principal al izbânzilor glorioase, s-au adunat în număr foarte însemnat, pentru a aduce omagiile cele cuvenite, cele din urmă marelui bărbat, eroului prefect general al legiunilor române din  1948/9, și marelui martir național, Avram Iancu.
Mărețe și extraordinare au fost faptele lui, dar măreață și extraordinară a fost și înmormântarea lui, care asemenea comitatul Zarandul n-a mai avut și n-a mai văzut și- poate nici va mai avea și nici nu va mai vedea!
Din  ora ce a răposat, adică din 11 septembrie de dimineată, la toate bisericile Zarandului s-au tras clopotele de 3 ori pe zi; mai multe comune, cât au înțeles de moartea lui, îndată au scos flamura neagră și astăzi, precum am spus mai înainte, toate damele cu toată inteligenția română s-a prezentat în doliu adânc! Ținuta și întristarea poporului de rând au fost adânc impunătoare!
Ceremonia s-a început la 2 ore după amiază în Baia de Criș, sub pontificarea dlui protopop din Brad Nicolae Mihelțianu; la acestă ceremonie au luat parte activă 30 de preoți îmbrăcați în ornamentele lor bisericești cu o mulțime nenumărată de învățători și de cantori. După rugăciunile îndătinate și după-ce dl protopop a rostit o predică prea frumoasă și adânc mișcătoare, cortegiul de aici s-a pus în mișcare către cimitirul comunei vecine Țebea. – nainte mergea un june cu flamura națională, îmbracată în negru; urmau apoi mai mulți prapori bisericești, după aceea coșciugul, pe un car funerar, gătit anume spre acest scop, totul învelit în pătură neagră,- pe lângă coșciug mergeau 25 de tineri cu făclii aprinse; – toți 30 de preoți în ornamentele bisericești urmau cântând cântările prescrise, iar când funcționarii bisericești făceau pauză cu cântările, atunci cele 2 bande muzicale, perindându-se cântau arii triste funerare. Astfel întreg poporul cu toate damele și cu întreaga inteligenție, deși cimitirul din Țebea este departe cât de bine de Baia de Criș, – a petrecut pedestru până la mormântul corpului neînsuflețit al marelui său fiu unde după ce s-a finit ceremonia a mai rostit și dl George Secula o cuvântare excelentă, cel din urmă adio! Și așa corpul lui Iancu s-a înmormântat lângă goronul lui Horia, în cimitirul de la Țebea!  Românii din 4 unghiuri, să zicem deci cu toții: să-i fie țărâna ușoră, precum desigur îi va fi memoria binecuvânată în vecii vecilor, Amin!”
Erou al Națiunii Române
Dacă așa s-au petrecut faptele acum 145 de ani, se cuvine să tragem învățămintele necesare și folositoare pentru Serbările Naționale de la Țebea, ediția 31-a din 9/10 septembrie 2017, având și exemplu manifestărilor cultural-patriotice organizate de ASTRA în 30-31 august 1924 în frunte cu primul rege al României întregite, întărite actualmente de Legea nr. 230/2016, publicată în Monitorul Oficial nr.937/22 nov. 2016 prin care Parlamentul României a declarat oficial pe AVRAM-IANCU-EROU AL NA­ȚIUNII ROMÂNE. Fosta ,,sărbătoare tristă și dureroasă” să o transformăm într-o sărbătoare sobră, optimistă, patriotică-demnă de crezul și lupta marelui nostru Erou Național!
Prof. Nicolae Cristea, moț din Țebea, stabilit în Arad