zarazaA existat faimoasa Zaraza din tangoul omonim, cu versuri de Ion Pribeagu, interpretat de fermecătorul Cristian Vasile? Legenda ei a intrat cu mult timp în urmă în colectivul imaginar românesc, mulându-se aproape perfect pe muzica compusă de uruguayanul Banjamin Tagle Lara şi „perfecţionată” de-a lungul vremii de numeroşi autori de ficţiune, cea mai celebră fiind probabil povestirea lui Mircea Cărtărescu din „De ce iubim femeile?”.

Iată că, în 2014, un tânăr scriitor, Andrei Ruse, vine cu un roman care îi poartă numele, fără însă a da prea multă importanţă veridicităţii legendelor Bucureştiului interbelic, asta însă poate fără să ignore magnetismul irezistibil al unei femei misterioase care l-ar fi atras cândva pe cântăreţul Cristian Vasile, cineva de care, în fond,  se simte atât de puternic legat. Cartea, publicată la  Polirom în colecţia EGO Proză, a fost lansată la finele săptămânii trecute- mai precis joi seara- şi la Arad, evenimentul fiind găzduit de binecunoscuta librărie „Scienta” de pe strada Vasile Alecsandri. Gazda a fost nimeni alta decât criticul prof. dr. Anca Giura, promotoare a literaturii contemporane în care este, de altfel, şi specializată, invitat special fiind simpaticul scriitor timişorean, originar din judeţul Arad,  Daniel Vighi.  Managerul Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad, actorul şi omul de televiziune Bogdan Costea, a acceptat să citească- penetrant, aşa cum ne-am obişnuit-  fragmente din proaspătul roman.

Deşi ideea romanului a venit, într-adevăr, de la misterioasa femme fatale a Bucureştilor, cândva chiar la începutul perioadei de peste doi ani de muncă asiduă scheletul lui a suferit o profundă restructurare. Andrei Ruse a evitat să scrie o simplă biografie romanţată, reuşind, aşa cum a remarcat şi Daniel Vighi, să meargă pe filonul unei insubordonări prin arte, să polemizeze cu susţinătorii unor idei simpliste, impregnate de nostalgie, pe care le avem despre Interbelic. Cu toate acestea, centrul de gravitate al romanului este într-adevăr viaţa lui Cristian Vasile din perioada 1928 şi 1947, adică între începutul unui succes fulminant şi decăderea sa, contradicţiile pe care le încerca, ba chiar relaţia sa cu ideea de moarte. Există asemănări evidente între parabola dată de ascensiunea şi darea în uitare a lui Cristian Vasile şi cea dată de înflorirea şi decăderea culturii interbelice, inclusiv a tangoului, tango pe care acesta îl preia „din rădăcini” şi îl face o modă în Capitală, locul său fiind preluat mai târziu de jazz.

Romanul „Zaraza” se bazează pe elemente reale din viaţa cântăreţului, pe informaţii obţinute printr-o veritabilă aventură de documentare. Călătorind din oraş în oraş, autorul s-a pierdut perioade îndelungate în fondurile arhivistice ale instituţiilor publice şi biografii, a vorbit cu urmaşii lui Vasile şi chiar a reuşit, printr-o veritabilă muncă de detectiv, să găsească mormântul celebrului cântăreţ, care a sfârşit tragic, aproape în anonimat. Ce a rezultat este o proză naturală, aproape instinctivă, bazată întâmplări reale; un roman descris ca fiind „muzical”şi, totodată,  „dotat” cu trimiteri sociologice şi politice care îi dau greutate.  Andrei Ruse, se mai spune, nu îşi lasă romanul să cadă în frivol  şi nu cade în capcana evidentă, aceea de a scrie patetic despre un personaj văzut deja ca simbol al unei epoci.

Recomandările redacției