Ruta

1
274

De la Arad, trecând printre un nor care tăcea fiindcă de fiindcă punea pe mine harta; de la un nor care se certa cu Slavici pentru că Pituţ l-a luat devreme; oamenii cântau de bine de alţii, chiţcăind de el, nor ce tăcea… tăcea pentru că inspira numai adevăruri, iubita, şi tăcea să nu mint…

Mint numai atunci când femeia îşi ridică piciorul pentru a-şi pune şnurul de gâtul pantofului… e arta dusă la mama ei de ştrimf… te reculegi scriind rime, taci în mă-ta de prost-poet, uiţi de toate când o vezi pe femeia cu ştrimfi…

…dar te duci mai departe şi înghiţi în sec toată frustrarea de alb… şi începi să te faci blond, dacă eşti negru… şi încerci să te nechinui, frustrat… dacă eşti pur şi simplu…  …dacă eşti… te-mpiedici pe tine punându-ţi un strat de umbră de traseu, fără să te repare nici măcar toată uniunea europeană, cu mama lor de jeguri…  …pe această rută, zic, eu… te iubesc! …să-ţi pui pantofii la colţ de uşă deschisă caniculară e dumnezeiesc; să nu mă minţi atunci când îţi ridici piciorul… tu mandragoră, tu floare de eucalipt, sau mai bine tu, camelie, pusă-n gramatici şi-n române, tu care de la până la te şi mă pierzi; …tu, zic, să-mi stai în pădurea aia din verbul a fi! …am două pe aceeaşi rută a-ţi spune! Tata se sărută din când în când cu tata s-a împiedicat în drum; ruta îi cere milă.

Ruta culturală din weekendul ce vine trece prin Bulci, o comună ce-şi ţine sub braţul drept beteala azurie a Mureşului iar sub cel stâng, acolo unde ticăie verdeaţa unui viu castel medieval, un festival folk.

După ce Dumnezeu a creat lumea, s-a dus la izvor unde s-a răcorit cu murmurul îngerilor căzuţi în dizgraţie, iar din prosopul din flori de flamingo a răsărit de niciunde Bob Dylan.

De atunci aezii, truverii, trubadurii şi folkiştii se adună sub clar de strună pe la castele şi-şi îngână durerile, aleanurile şi răzvrătirile. Dacă pe vremea Păunescului umpleau stadioanele cu împrejurimi cu tot, acum folkiştii au reuşit o şi mai mare performanţă: plânsul lor şi râsul lor şi timiditatea lor şi durerea lor au dat pe de lături, rupând inimi atât hârşâite cât şi fragede şi căutând împreună sunetul cel mai potrivit să-ţi zugrumi cenuşiul înghesuit prin  viol în atriul drept.

Voi călări pe o Rosinantă de iluzii pipăibile cu mâna, braţul stâng al Mureşului îmi va fi martor la procesul tristei ghitare, iar prietenii mei aezii, truverii, trubadurii şi folkiştii îmi vor zgândării amintiri din fragedă pruncie, când tata mă târa după el prin plaiuri de cântece vagaboande, îmbolnăvindu-mă de el, Zeul Folk, irecuperabil.

Vor fi la Castelul Mocioni Bulci: Adrian Ivaniţchi; Cristian Buică; Daniel Julean, Nelu Pitic şi Trupa de Serviciu; Nova Band; Vasile Gondoci; Ioan Gyuri Pascu & The Bue Workers; Old Lady’s Band; Felix Alin Bejan; Grupul Ama.

…să-ţi pui pantofii la colţ de uşă deschisă caniculară e dumnezeiesc; să nu mă minţi atunci când îţi ridici piciorul… tu mandragoră, tu floare de eucalipt, sau mai bine tu, camelie, pusă-n gramatici şi-n române, tu care de la până la te şi mă pierzi;

Căci, dragă Festival Bulci: Îţi port atât de-nflorate cămaşa şi vesta/Încerc să nu mor şi să spun că nu-i bine/Să stau în Ardeal, să rămân lângă tine/Şi nu să mă duc lângă Buda şi Pesta.

Pe această rută, zic, eu… te iubesc!

.

1 COMENTARIU

  1. Vecinei de coşciug

    Am stat, Dorina, ca-ntr-un joc de cărţi:
    adică etalare cam drăcească!
    Ai un talent să naşti şi să se nască
    O Lume-a Ta şi în a câtor hărţi…

    Şi aş lătra, dar este ocupat,
    Aş da şi eu din cozi, ca dintr-o lesă,
    Dar nu vei înţelege că am „tresă”
    Şi nu îmi place să iubesc la pat…

    Nu-mi place lungul popii ameţit cântat!
    Eu Conte, un Dracula, tu Contesă…

    Dacian Don, azi

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.