Halmagiu 4 Halmagiu 3 Halmagiu 2 Halmagiu 1 Halmagiu  Fl Bradu si spectatori Halmagiu dir CC si Fl Bradu Halmagiu ingrijitor PARC Halmagiu-biserica-640x444Ţara Hălmagiului, zona unde românismul a rezistat eroic în faţa ofensivei maghiare din anii 1848-1849, nu a fost ocolită nici de hoardele comuniste. Anii de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, caracterizaţi prin sărăcie, foamete şi prin încercarea tuturor românilor de a ieşi cu bine din acest marasm economic, au însemnat şi o ofensivă puternică a comuniştilor dirijaţi de la Moscova de a pune mâna, prin forţă, pe pârghiile de putere ale statului român. Marile aglomerări umane din piaţa de la Hălmagiu şi de la Târgul de Fete de pe Muntele Găina n-aveau cum să fie ocolite de către agitatorii comunişti, astfel că în ziua de 20 iulie 1946 o întreagă garnitură de tren – pusă la dispoziţie special în acest sens – a „descărcat” câ­teva sute de „muncitori” şi oameni fără căpătâi din Arad în gara de la Hălmagiu. Turbulenţi peste măsură şi încălziţi de sticlele cu alcool ce le fuseseră puse la dispoziţie de către comisarii pro-sovietici, agitatorii cu pricina s-au deplasat cu surle şi trâmbiţe în piaţa de la Hălmagiu. Încercau să-i „convingă” pe hălmăgeni să adere în masă la puterea sovietelor şi la „valorile” comuniste, fie prin propaganda lor deşănţată, fie prin forţa lor numerică. Numai că moţii din Ţara Hălmagiului văzuseră multe la viaţa lor şi nu s-au clintit niciodată în faţa invadatorilor. Nu s-au clintit nici acum, spunându-le agitatorilor de ocazie pripăşiţi prin târg să se cuminţească şi să lase la o parte aceste tulburări,   deoarece se găsesc în Ţara lui Horea şi a lui Avram Iancu, nu în stepa calmucă. Deoarece agitatorii veniţi cu trenul      n-au catadixit nă-i asculte, comercianţii din Hălmagiu au tras storurile magazinelor, cei din piaţă au închis tarabele, iar birtaşii au încuiat cârciumele. Nimeni nu dorea să-i mai servească pe aceşti politruci de ocazie, care deveneau din ce în ce mai turbulenţi. Planul lor era, că după ce „convertesc” Hălmagiul la doctrina păguboasă a lui Lenin şi la temniţa popoarelor a lui Stalin, să urce apoi pe Muntele Găina, la Târgul de Fete, şi să facă propagandă politică şi aici. Câţiva dintre proletarii sosiţi de la Arad aveau – spun localnicii – şi pistoale automate de tip „Oriţa” pe sub haine, pistoale care, în condiţiile terminării războilui, erau cât se poate de uşor de procurat. Vestea s-a răspândit urgent printre hălmăgeni, iar moţii au pus mâna pe furci şi pe topoare. Le-au spus celor veniţi cu trenul de la Arad că şi ei au luptat în războaie, ba chiar mai mult decât ei, iar dacă cineva va trage vreun foc de armă în Hălmagiu, atunci aici le va fi sfârşitul, sub brazdele de pământ în care sunt îngropaţi şi ungurii de la 1848. Propagandiştii n-au cutezat să deschidă focul, dar au început să-i provoace pe localnici în fel şi chip. Localnici s-au retras în curtea Băncii „Crişana” ca să se organizeze. În fruntea moţilor hălmăgeni s-a aşezat aprigul sătean Ioan Duşan-Nuţu din Poenari, care a şi lansat îndemnul: „Pe ei!” Organizaţi de către Ioan Duşan-Nuţu, sătenii au străpuns cordonul agitatorilor comunişti şi au produs panică printre ei. Curgeau loviturile de furci şi de ciomege peste capetele propagandiştilor, iar aceştia s-au risipit ca potârnichile pe străzi, pe câmpuri sau prin colţurile târgului de vite, ascunzându-se prin tufele de arini şi de salcie. Din fericire nu s-au tras focuri de armă, căci dacă se întâmpla aşa ceva, urmările ar fi fost de nebănuit. Aşa, câţiva dintre agitatorii mai turbulenţi au primit pe spinare câte o corecţie soră cu moartea, ca să nu uite pe unde se găsesc. După ce s-au adunat de prin tufişuri şi de prin boscheţi, agitatorii cu pricina au hotărât să abandoneze cu totul planul de a ideologiza comuna Hălmagiu şi să meargă direct pe Muntele Găina. Numai că sătenii din Hălmagiu nu puteau să rămână indiferenţi la mişcarea politrucilor de la Arad, întrucât tinerii din Hălmagiu şi din satele dimprejur plecaseră, cu o zi înainte, la Târgul de Fete de pe Mun­tele Găina. De teamă că tinerii din Hălma­giu să nu cadă în mâinile agitatorilor – care s-ar fi putut răzbuna pe ei pentru bătaia şi umilinţele îndurate la piaţă – sătenii s-au înarmat cu furci, cu topoare şi cu lanţuri uşoare şi au decis să-i urmărească de la distanţă şi să-i ţină sub observaţie. Mai mult, trebuie să facem precizarea că în Hălmagiu şi prin satele din jur existau foarte mulţi vânători – după cum există şi în prezent – care dispuneau de arme de vânătoare de diferite feluri, inclusiv cu glonţ. Prin urmare, moţii hălmăgeni nu erau înarmaţi doar cu bâte şi cu furci, ci puteau să facă faţă în oricare situaţie. În seara zilei de 20 iulie, coloana de agitatori a poposit la poalele Muntelui Găina, unde politrucii au aprins mai multe focuri de tabără. Cu această ocazie au consumat şi cantităţi excesive de alcool, pe care comisarii pro-moscoviţi le puneau cu dărnicie la dispoziţie. Aprinşi de băutură, proletarii i-au aţâţat iarăşi pe moţii care-i ţineau sub urmărire, provocându-i. S-au aruncat torţe şi cărbuni aprinşi de-o parte şi de alta, dar nu au existat victime. Moţii au întins vestea, printre proletari, că de sus de pe munte vine o armată de vreo două mii de moţi, ca să-i întrebe de sănătate. De frică, agitatorii s-au ascuns iarăşi prin păduri. Dimineaţa au urcat pe munte, dar n-au mai fost nici pe departe atâta de „viteji” precum se arătaseră seara, când aveau capetele aprinse de băutură. Însă, surprinzele nu s-au oprit aici. Sus pe munte, i-au luat în răspăr moaţele, care s-au vorbit unele cu altele şi au stabilit ca nimeni să nu le vândă nici un strop de mâncare sau de băutură. Au făcut front comun toţi moţii, inclusiv comercianţii din Vaşcău, din Beiuş sau din Baia de Criş, care nu i-au servit pe proletari cu nimic. Către amiază, rupţi de foame şi răpuşi de sete, proletarii au coborât ruşinaţi de pe munte şi s-au urcat iarăşi în trenul de la Hălmagiu, care-i aştepta şi care i-a dus înapoi la Arad. Acesta a fost primul contact direct între moţii lui Horea şi ai lui Avram Iancu şi hoardele propagandiştilor comunişti.
Controale la comercianţii din Piaţa de la Hălmagiu
Mai ales în această perioadă, când sărbătorile câmpeneşti se ţin unele după altele, organele abilitate ale statului efectuează controale la comercianţii din Piaţa de la Hălmagiu, verificând documentele care însoţesc mar­fa, precum şi calitatea acesteia. Fireşte, nu toţi cei care vin în piaţă sunt mulţumiţi de aceste controale, mai ales cei care vând animale şi pentru care trebuie să deţii dosare întregi de adeverinţe şi acte de proprietate. „Toate aceste acte – ne spune baciul Aurel din Vârfurile – trebuie să le plăteşti cu bani, iar bani nu prea mai sunt acum la noi. Pe cuvânt vă spun că mai uşor înregistrezi un copil la Primărie, decât o vacă sau un cal la cei care se ocupă cu Sanitara. Ba trebuie să le faci paşaport, ba adeverinţă de proprietar, ba certificat de sănătate, ba autorizaţie de transport.”
Păcat de munca celor de la Primărie
Zilele trecute ne-a chemat un sătean şi ne-a arătat ce s-a întâmplat cu rondourile de flori care au fost pregătite în centrul Hălmagiului pentru Nedeia de săptămâna trecută. Dacă toată lumea le-a admirat că ce frumoase şi bine îngrijite sunt, iată că astăzi aceste spaţii verzi arată ca după potop: rondourile de flori au fost râşchiate de găini şi alte orătănii lăsate în libertate chiar în buricul târgului, iar dacă semnele nu mă înşeală, printre rânduri am văzut chiar şi râmătură de porci. Nu se poate aşa ceva, mai ales într-o localitate reşedinţă de comună, care se mândreşte cu cea mai modernă infrastructură edilitar-gospodărească din regiune.

  • consatean spune:

    Domnului redactor,  sef al „ziaristului” sida voicu (cu litere mici)

         Va rog sa-i oferiti ca premiu,o finantare , pt terminarea claselor primare, ziaristului sus mentionat, ca sa termine de invatat istoria si aritmetica(ca pana la matematica,trebuie sa stii aritmetica) si dupa aceea….nu-l mai angajati, ca a devenit prea batran si….?…?…?!
           semnat :  Vezi titlul articolului

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției