Nu cred că ar putea cineva să mă acuze că sunt un partizan al lui Klaus Iohannis Werner, având în vedere interminabilele acuze pe care le-am adus celui mai neromân preşedinte al României, un supus al cancelariilor de la Berlin şi Bruxelles. Cu toate acestea, nu am încotro, trebuie să spun că, acum, prea i se atribuie intenţii necurate pe care nu cred că le are. Toţi liderii politici s-au năpustit asupra Preşedintelui, făcând praf decretul privind instituirea stării de urgenţă, aproape toată lumea sus­ţinând că prin aceasta se urmăreşte facilitarea unui şir interminabil de abuzuri împotriva cetăţenilor şi acumularea unor imense profituri ale clientelei PNL. Să o luăm metodic: dintre toate acuzele aruncate, cea mai credibilă mi se pare una venind din partea lui Tăriceanu: „Mie mi se pare că dl Iohannis a făcut rapid trei pași în spate și vrea să se extragă din gestionarea crizei”. Cu asta, da, sunt de acord. De altfel exact asta am spus în precedentul editorial, intitilat „Toată lumea se spală pe mâini”. De aici încolo, însă, vine un noian de presupuneri acuzatoare: „De ce era nevoie să se suspende dreptul la inviolabilitatea domiciliului? Au de gând să facă percheziții masive fără mandate de la judecător?… Înțeleg rațiunea pentru care lucrul cu publicul, inclusiv în sistemul de justiție, este limitat și cele mai multe cauze se amână”.  Ce mă pune pe gânduri este faptul că cele care rămân vor fi judecate la foc automat «inclusiv cu termene de la o zi la alta» și asta poate pune inculpații în imposibilitatea de a se apăra corespunzător”, zice Tăriceanu.
Traian Băsescu este şi mai contondent:
„E un document sub ce așteptam, nu este corelat cu UE, lasă un haos în cheltuieli. Sunt multe lucruri în neregulă. E cheltuială fără limite, nu este în regulă …Una din marile slăbiciuni a decretului pentru introducerea stării de urgență este această introducere graduală a unor măsuri și faptul că banii sunt necontrolați… Veți vedea la fiecare domeniu. Spitalele vor cumpăra ce vor și cât vor, întreprinderile de stat pot să facă ce achiziții vor pentru combaterea virusurilor. Nu trebuia să se profite de o nenorocire ca ministerele să-și rezolve alte probleme… Nu se poate așa ceva! Discutăm de bani publici”. Chiar înaintea lui
Tăriceanu şi Băsescu, liderul PSD, Marcel Ciolacu şi alţi lideri ai PSD acuzau direct că se urmăreşte accesul nelimitat al firmelor de casă ale PNL la banii publici, prin atribuirea directă, fără licitaţie, a contractelor. Personal, am fost şi sunt îngrijorat de prevederea conform căreia se poate suspenda activitatea tuturor site-urilor care transmit, cică, ştiri false privind răspândirea şi efectele Covid 19. Cine decide care sunt ştirile false, CNA? Ce autoritate are CNA pentru a putea decide care ştiri sunt false şi care sunt reale? Revenind: cu siguranţă, starea de urgenţă, fenomenul în sine, va duce inevitabil la îmbo­- găţirea unora, aşa cum se întâmplă întotdeauna în lume, în caz de război, revoluţie, molimă şi alte nenorociri.
Totuşi, oricât de mult am vrea noi, fenomenul este absolut imposibil de contracarat. Preşedintele Klaus Iohannis nu a făcut decât să declare instituirea stării de urgenţă, lucru absolut necesar, aşa cum recunosc toţi, dar nu el a decis ce măsuri vor fi luate, ci doar a spus ce presupune starea de urgenţă. Da, unii vor fi tentaţi să facă abuzuri, dar nu înseamnă că pentru asta a dispus Iohannis stare de urgenţă. Băsescu a zis că Parlamentul va putea să aducă amendamente la decret, adică, domnii parlamentari şi lideri politici să dezbată şi să decidă ce amendamente ar putea să limiteze pofta celor aflaţi la butoane de a profita de pe urma stării de urgenţă pentru a comite abuzuri. Din păcate, se pare că nu se poate, Parlamentul nu poate modifica decretul, fiind exclusiv atributul preşedintelui. Nu văd, însă, de ce nu ar putea guvernul, ulterior, să emită ordonanţe în acest sens.

Recomandările redacției