„La pomul lăudat să nu te duci cu sacul” spune un proverb care este din ce în ce mai valabil pentru actualul executiv. Un cabinet Cioloș care i-a făcut salariul… julien președintelui. Un Iohannis care l-a dorit în fruntea Guvernului său.  Tehnocrați, specialiști sau ce mai vreți, dar care nu prea s-au remarcat prin trasarea măcar a unei direcții de urmat. Ba s-au remarcat, dar în sens negativ. Și unii de-a stânga și alţii de-a dreapta politicii s-au declarat nemulțumiți de prestația de până acum. Cel puțin jumătate dintre acești tehnocrați n-ar fi făcut față unui interviu serios de angajare, la o companie cu pretenții. Cam așa stau lucrurile. Și dacă… scuturăm bine CV-urile, mare lucru, în afară de Julien Cioloș nu mai rămâne. Nişte funcționari europeni, e drept pe salarii bune, dar care sunt totuși de mâna a treia spre a… șaptea. Hai să fim serioși. Cu un Dâncu cu rol de  vicepremier vizionar, care s-a descalificat profesional,  atunci cu alegerile din Moldova, când conducea o anumită agenție de sondaje de opinie. Noroc că nu trăiește în alt timp și alt spațiu, altfel trebuia să-și facă harakiri. Așa e bun de vizionar. Ultima boroboață, e drept a întregului cabinet, este proiectul de ordo­- nanță de urgență privind salarizarea bugetarilor. Numai că totul s-a petrecut pe dos. În loc ca înainte să aibă loc discuțiile cu partenerii sociali, aceștia au fost aduși oarecum în fața unui fapt aproape împlinit „Am cedat nervos după ce am reuşit să introducem 1.335 de ocupaţii într-un tabel sintetic pentru a vedea discrepanţele uriaşe la care ar duce acest sistem”, a declarat Dumitru Costin, preşedintele Blocului Naţional Sindical (BNS). O nebunie, nu altceva.  La unele categorii salariile ar fi fost din nou mai mici. Făcute… julien. Ceea ce nu este normal. Adică un drept câştigat nu-l mai iei înapoi. Asta oriunde în lume. Partea pozitivă a  mult prea stufosului proiect ar fi fost  că funcțiile similare au același nivel de salarizare. Creșteri semnificative sunt la parlamentari, dar salariile președintelui și ai șefilor celor două camere ale Parlamentului au scăzut. Astfel Cioloș i-a… luat vreo şapte mii de lei preşedintelui. Dar nu asta ar fi marea problemă. Acum şi-au dat seama că nu au fost inspiraţi şi au retras proiectul. Dar problema va fi rediscutată. Asemenea stângăcii ar fi fost taxate oriunde în lume, cu un şut în dos,  dacă ar fi fost angajaţii unei firme. La „compania“ numită România nu este cazul de aşa ceva. În fond avem Guvern de tehnocraţi, care ştiu ei ce fac. Nu prea ştiu după cum se vede destul de clar. Dar asta contează şi mai puţin. În fond nici nu trebuie să ştie, atâta timp cât „jocul“ nu mai depinde de noi, ci „mingea“ este la alţii. Alţii care spun ce, cât şi  cum este bine pentru oamenii din această parte de lume.  E drept că şi cei care au avut putere de decizie au făcut aproape totul ca să o luăm pe această cale, a servituţii. Parte a unui experiment, chiar dacă nu ne place să acceptăm acest lucru. În fond vorba cuiva:  da, ştii. Şi la ce-ţi ajută că… ştii?

Recomandările redacției