de Paul Krizner
Poate e prea târziu să vă scriu la ora aceasta din „valea plângerii”, dragii mei părinți, poate că picurii de ploaie ce astâmpără setea pământului e prea puțină și prea nostalgică după chipul vostru, poate e prea târziu în noapte să vă mai trezesc la ora aceasta să vă spun cât de mult vă iubesc, într-o lume în care doar urâm, da poate e prea târziu și totuși las oboseala de-o parte și vă spun că vă iubesc, că sunteți cel mai frumos Rai pe care l-am avut în viața mea.
Da mamă când am venit în lume, mi se părea rece și sinistră dar când am deschis ochii te-am văzut pe tine cu zâmbetul tău cald și duios, cu privirea blândă și sfântă, cu părul asudat și cu palmele ca finețea cerului, iar primele cuvinte au fost atât de calde încât tot pământul se încălzise.
Ai făcut din viața mea o minune de daruri și de frumuseți, dar te rog mai rămâi o clipă, hai te rog mai stai, ai venit la mine și totuși te grăbești, ia loc aici e bine, e bine pentru că ești tu, dragă mamă, e bine pentru că iubirea ta nu are margini, da mamă, ești cea mai frumoasă, da ești primul meu Rai de pe acest pământ, și totuși fă o minune și mai rămâi puțin cu mine.
Când eram mic aveai puteri miraculoase, când cădeam și mă loveam, tu doar suflai pe genunchul meu și-mi trecea durere, când plângeam îmi luai fața în sfintele tale mâini și îmi stergeai lacrimile, când eram trist știai să-mi arați că dragostea ta învinge orice durere iar zâmbetul tău era mai mult decât toate florile de pe pământ.
Acum, mi-e dor să-ți aud sublimul glas care odinioară mă dojenea, dar în acelaș timp mă alinta, da mamă ești primul meu Rai și oricât ai fii de departe nimeni nu mă poate face să uit cât de copil mă simt cu fiecare vizită pe care ți-o fac. Mamă dragă acum nu pot să-și spun că nu mi-e dor de nimic pentru că tu ești aici lângă mine și lâgă noi, și când lumea va râde de părinții ei atunci trăim inutil, trăim doar ca să murim.
Poate e prea inutil în lumea aceasta care moare clipă de clipă, scufundându-se în dogme și principii, în ideologi și teze, dar toate mor iar tu rămâi, pentru că la fel ca mine toți avem sau am avut o mamă, o mamă sfântă ca cea mai sublimă stea din zori de zi, de la care am învățat cel mai frumos cuvânt: dragostea.
Te iubesc dragă mamă, vă iubesc dragi părinți!
