În ultima perioadă, în care coaliţia PSD-ALDE a pierdut majoritatea la Camera Depu­taţilor, UDMR a făcut nişte mişcări de mare rafinament politic, practic inatacabile de către orice om de bun simţ. În condiţiile în care coaliţia are nevoie de susţinerea parlamentară a UDMR, formaţiunea a venit cu nişte condiţii, exprimate gradual, comportându-se nu ca un partid care susţine dinafară guvernarea, ci ca unul care este parte a acesteia. Dând dovadă de abilitate politică, UDMR nu a pus condiţii decât după ce a dat asigurări, prin repetate declaraţii publice, că nu va susţine moţiunea de cenzură. Motivele expuse sunt argumente logice, aşa cum ar trebui să aibă orice partid care se respectă. Care român ar putea să aducă maghiarilor critici pentru că nu pun umărul la dărâmarea unui guvern, oricare ar fi el, dacă nu se ştie exact ce guvern va veni în loc, care sunt miniştrii şi ce program de guvernare va fi aplicat? Pentru aceasta, oricare cetăţean al României nu poate aplica decât eticheta de partid serios. Condiţiile pe care le-a pus, după promisiune, UDMR, poartă aceeaşi pecete, putând fi aplaudate fără ezitare. Mai întâi, este meritoriu că UDMR nu a pus nicio condiţie legată strict de minorităţi, ci unele care vizează cetăţenii României, indiferent de etnie. Mai întâi,
a blocat Legea pensiilor, precizând că nu o votează dacă nu îi sunt implementate amendamentele. Or, toate amendamentele se referă la cuprinderea în sistemul de pensii a persoanelor cu dizabilități, o măsură socială cu impact social uriaș, imposibil de criticat de către vreun român. În rândul unei populații aplecate spre compasiune pentru defavorații soartei, impunerea unei asemenea măsuri poate avea un impact electoral considerabil. A doua importantă luare de poziție a UDMR este pronunțarea fermă împotriva unei Ordonanțe de Urgență pe legile jus­tiției, considerând, pe bună dreptate, că aceste legi trebuie să treacă prin Par­lament, nu schimbate peste noapte în funcție de interesele guvernanților de moment, așa cum s-a întâmplat în guvernarea tehnocrată. Dacă vrei să fii un stat serios, democratic, nu ai voie, pentru a îndrepta niște nedreptăți, să folosești aceleași metode pe care le-au folosit cei care le-au făcut, nu poți îndrepta un abuz de putere tot printr-un abuz. Oricât am da-o la întors, poziția UDMR este cea corectă, nefiind determinată de natura etnică a partidului. Dincolo de aspectul corectitudinii politice, UDMR și-a asigurat o bună parte din susținerea celor peste 80% dintre ro­mâni care s-au pronunțat împotriva grațierii și amnistiei, de teamă că vor scăpa din pușcării violatori și criminali. Desigur, ordonanța cu pricina nu are nimic de-a face cu aceasta, dar în mentalul colectiv așa s-a întipărit.
Așadar, se pregătește UDMR să intre la guvernare, alături de PSD și ALE ? Eu zic că da, iar acest lucru ar putea să se întâmple în scurt timp. „Pentru o pre­şedinţie de succes la Consiliul UE, Ro­mânia trebuie să aibă o singură voce şi o singură voinţă“, spune UDMR, prin vocea unui deputat. Oare, nu cumva aceasta înseamnă că UDMR trebuie să fie la guvernare, nu cumva este chiar o condiție pentru ca înaltele porți europene să devină mai indulgente cu România? Așa, de dragul concluziilor, nu credeți că Werner Klaus ar primi o bilă albă din partea lui Merkel, pentru că a reușit să aducă în Guvernul României un partid membru al Partidului Popular European, împăcând oarecum și capra și varza? Pe de altă parte, nu credeți că, acceptând această variantă, Liviu Drag­nea ar putea să întrevadă măcar o palidă luminiță la capătul tunelului, cu ajutorul lui Iohannis, care va avea undă verde spre al doilea mandat la Cotroceni?

Recomandările redacției