Consiliul Judeţean a avut ieri o zi lungă şi agitată, şedinţa ordinară programată pentru orele 13,00 începând la vreme, dar încheindu-se foarte târziu. Explicaţii desigur că sunt, dar să începem cu începutul.
Au fost înscrise pe ordinea de zi 27 de puncte, din care 26 au fost proiecte de hotărâri, iar punctul 27 a fost destinat „sectorului «diverse»”. Două puncte, 25 şi 26 (25. Proiect de hotărâre privind suplimentarea fondului total necesar pentru finanţările nerambursabile destinate activi­tăţilor nonprofit de interes gene­ral în cursul anului 2016, şi 26. Proiect de hotărâre privind aprobarea încheierii unui acord de parteneriat între Consiliul Jude­ţean Arad şi Consiliul Naţional al Dizabilităţii din România), au fost introduceri suplimentare în ordinea de zi.
O şedinţă lungă cât o zi de post (negru)
Începută, cum spuneam, la ora programată, şedinţa a avut prima scânteiere la punctul 6 –  Proiect de hotărâre privind modificarea organigramei, a statului de func­ţii şi a Regulamentului de orga­nizare şi funcţionare pentru Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, punct la care PSD a cerut demiterea actualei condu­ceri a spitalului, motivele invocate fiind vechea problemă a Spitalului Matern – netransferarea acestei unităţi spitaliceşti în clădirea nouă din Grădişte a Spitalului TBC şi păstrarea sa în actualul amplasament – cu riscurile de ri­goare cunoscute,  şi „recepţiona­rea de lucrări neconforme” – fără a se nominaliza totuşi vreo astfel de lucrare.
Poziţiile consilierilor judeţeni  ai PSD în legătură cu Spitalul Matern sunt totuşi contradictorii: acum cer demiterea conducerii Spitalului Judeţean pentru că nu s-a mutat Maternul în Grădişte, iar cu puţin timp în urmă militau cu vehemenţă împotriva acestei mutări şi pentru construirea unui spital nou, pe un nou amplasament – dar încurcate-s şi căile Domnului, şi potecile politicii!
S-a continuat votarea de proiecte într-un ritm alert (cu speranţe frumoase că vom putea ajunge prin redacţii la timp pentru a ne face meseriile), însă a venit punctul 22: Proiect de ho­tărâre privind desemnarea repre­zentanţilor Unităţii Administrativ- Teritoriale Judeţul Arad/ Consiliului Judeţean Arad în organele de conducere ale entităţilor în care Judeţul Arad este acţionar/asociat sau în care Consiliului Jude­ţean Arad are obli­gaţia să îşi desemneze repre­zentanţi, iar speranţele ni s-au dus frumuşel de râpă, amplificându-ni-se sentimentul că vom scrie din picioa­re, în pas alergător şi gâfâind cu sufletele la gură. Motivul principal al lungirii incredibile a şedinţei l-a constituit procedura, respectiv necesitatea de-a se respecta prevederea legii care glăsuieşte că în cazul votării de persoane, votarea se va face secret. În consecinţă s-au împărţit buletine de vot (aproape un sac), s-a votat pe rând, în cabină, prin ştampilare, apoi s-au numă­rat voturile, s-au înregistrat, s-au trecut în procese verbale – şi timpul s-a dus, iar pe unii i-a apucat foamea…
Cireaşă pe tort sau    bomboană pe colivă?
Acelaşi punct a însemnat şi focul de artificii al şedinţei: consilierii pesedişti au cerut să se respecte amendamentul lor din comisia de specialitate, acela conform căruia toţi reprezentanţii judeţului în organele de condu­cere ale entităţilor… să fie ne­retribuiţi pentru această repre­- zentare, amendament însuşit şi aprobat de comisie (au spus pesediştii). Răspunsul l-a dat vicepreşedintele CJ Sergiu Bîlcea: ordonanţa guvernamentală emi­să de guvernul Victor Ponta, deci de guvernul PSD, prevede că amintiţii reprezentanţi „… pot să fie plătiţi cu până la 25% din salariul directorului instituţiei în cauză”, deci consilierii PSD sunt contra ordonanţei emise de propriul lor guvern!
În replică, pesediştii au strigat contra politizării şedinţei, au reamintit de amendamentul lor acceptat şi votat de comisia de specialitate, drept pentru care preşedintele Iustin Cionca a supus plenului amendamentul deja adoptat de comisie. Evident, amendamentul a căzut. Supus votării fără amendamentul buclucaş, a trecut şi proiectul de hotărâre, astfel că s-a trecut la votarea aceea interminabilă. Supăraţi peste poate, consilierii PSD au constatat cu voce tare că „… pe dumneavoastră nu vă interesează decât banii!”, aşa că au anunţat refuzul de a vota şi plecarea din sala de şedinţe, ceea ce au şi făcut tot atunci.
Renumărarea celor rămaşi în sală a fost edificatoare: există cvorumul cerul de lege, deci putem vota în secret – şi s-a votat două ceasuri încheiate.
Nu votezi dar eşti votat, deci demisionezi
Odată încheiat procesul de votare şi de numărare a voturilor şi de îndosariere şi de înscriere în proces-verbal, s-a încheiat şi boicotul PSD – greva de-un punct al ordinii de zi,  astfel că aleşii social-democraţi au revenit în scaune şi s-a trecut la anunţarea rezultatelor. Printre cei votaţi s-au aflat şi… pesedişti propuşi de PSD (anterior şedinţei), propuneri pe care PSD nu le-a anulat nici măcar declarativ la declararea plecării din şedinţă, astfel că acum sunt reprezentanţi PSD ai CJ în organele de conducere ale entităţilor (urăsc formularea asta!),  deşi PSD, prin chiar consilierii votaţi în absenţă, a dezavuat alegerile. Problema părea insolubilă: refuzi să votezi dar… te-alegi în AGA sau în CA a/al nu ştiu cărei entităţi (cum spuneam, urăsc…!) – ceea ce este măcar grotesc dacă nu altfel. Soluţia a venit totuşi din aceeaşi tabără, ca spunere serioasă la o şuetă neserioasă: „Degeaba m-aţi votat şi m-aţi ales, că-mi dau demisia!”. Este drept că demisia ar fi singura cale onorabilă pentru aleşii de ieri ai PSD, dar nu-i deloc ono­rabil să nu-ţi anulezi candidaturile atunci când anunţi refuzul ale­gerilor şi să declanşezi astfel un şir de demisii (posibile dar improbabile), demisii care-ar presupune o nouă cheltuire de bani (nu din buzunarele lor), de timp (şi al lor, dar pe bani – şi nu ai lor), respectiv o nouă şedinţă în care să se-aleagă înlocuitori pentru demisionari, să se voteze iar secret, să treacă iar timp cu nemiluita, să ne-apuce iar amocul prin locuri în care n-ar trebui să-ntârziem mai mult decât câteva minute, hai două-trei ceasuri.
E bine când se termină cu bine
Cu toate vicisitudinile, şedinţa s-a încheiat într-o atmosferă de tovărăşie frăţească, zâmbetele largi din final fiind mult mai mult decât elocvente şi părând a spune că gata, s-a terminat; de văzut şi auzit ne-au văzut şi auzit, e vremea ca lumea să plece pe-acasă iar noi să trecem la treburile noastre alea serioase.

Recomandările redacției