Durere mare, simţi cum zvâcneşte dintele, obrazul începe să se umfle, uşor, apoi din ce în ce mai mult. Nu mai poţi deschide gura, nu mai poţi să mănânci, dar încerci să bei puţină apă ca să iei un pumn de medicamente menite să-ţi aline chinul…
Inevitabil ajungi într-un cabinet stomatologic şi aştepţi verdictul… Poate fi salvat dintele tău sau trebuie neapărat să fie scos?
Câţi dintre noi nu am trăit această poveste? Un periaj dentar zilnic şi corect, apă de gură, aţă dentară şi o alimentaţie sănătoasă ar trebui să ne protejeze dinţii de carii. Şi totuşi se întâmplă ca la controlul periodic medicul nostru dentist să constate apariţia acestora pe suprafeţele de smalţ.
Faptul ca sunt incipiente ar trebui să ne liniştească. Pentru a avansa de la nivelul smalţului la dentinaă, al doilea strat al dintelui, apoi la camera pulpară leziunile carioase au nevoie de timp. Nu trebuie să lăsam aceste considerente să ne facă să amânăm tratamentul stomatologic! O carie incipientă se tratează cu succes într-o singură şedinţă la stomatolog. Lăsându-i timp să se complice, riscăm vitalitatea dintelui. O inflamaţie ireversibilă a nervului dentar, cauzată de bacteriile ce se găsesc în procesul carios, necesită îndepărtarea acestuia şi a vaselor ce hrănesc dintele. Tratamentul final va consta în obturarea canalelor radiculare de medicul specialist endodont.
Complicaţiile ce survin unei extracţii dentare sunt numeroase şi depind de zona unde s-au pierdut dinţii, cât şi de numărul de dinţi pierduţi. De exemplu un dinte frontal extras va influenţa negativ aspectul estetic. În zona laterală însă, edentaţiile vor afecta puternic funcţia masticatorie. Pentru a reuşi să tritureze alimentele, pacientul va mesteca mai mult, forţele care apar în acest proces fiind mai mari. Aceste forţe suprasolicită dinţii vecini edentaţiei, mobilizându-i în timp. Un alt aspect important este faptul că dinţii limitrofi edentaţiei tind să ocupe spaţiul liber, migrând orizontal.
Există situaţii însă în care se pierd ultimii dinţi de pe arcadă şi atunci posibilitatea realizării punţilor protetice dispare, neavând stâlpi distali. Unica soluţie pentru o protezare fixă rămâne astfel implantul dentar, care deşi reabilitează cu succes o edentaţie, are un cost mai ridicat şi necesită câteva luni pentru a înlocui dintele pierdut.
În concluzie, trebuie să avem grijă de dinţii noştrii zilnic, păstrând o igienă oro dentară riguroasă, iar dacă la controalele periodice medicul dentist descoperă dinţi ce au nevoie de un tratament mai îndelungat sau mai costisitor nu trebuie să luăm decizia de a-i scoate pentru că pierderea unui singur dinte este urmată de un cumul de complicaţii. Dacă există un tratament ce îl poate salva nu trebuie să ezităm în a-l urma. Până la urmă zâmbetul nostru ne defineşte.
Sursa: Unica.ro
