Văzută de o lume întreagă, goală, conținutul furat cu ușă cu tot, stă de strajă la intrarea de Sud a municipiului, hâdă, cu gura neagră căscată. Unii au găsit de cuviință să o facă ladă de gunoi. Alții se vor mira că scrisoarea trimisă n-a ajuns la destinatar. N-a ajuns și cutuma mărcii poștale a fost călcată în picioare. Siguranța și promptitudinea proverbială a Poștei Române, privind primirea și distribuirea corespondenței și a valorilor, are o vechime considerabilă, instituția bucurându-se de respectul și încrederea românilor. Dar…după 1990 Poşta Română, la fel cu alte ramuri importante ale economiei, spre exemplu CFR-ul, o altă instituție emblematică, s-au degradat treptat, apropiindu-se  de faliment, furate și lăsate să plutească la voia întâmplării. Iată, în ultimii ani nu mai puțin de opt cutii poștale au fost vandalizate în municipiul Arad, conținutul furat, apoi lăsate zile în șir, în bătaie de joc, fără uși și pline de gunoaie, cutii pe care scrie „Poşta Română” și au tipărita emblema instituției, cornul de vânătoare. Despre fiecare caz am în parte am sesizat în presă, mereu cu speranță îndreptării situației. Degeaba, după cum se vede, nici o schimbare. Cred și îmi doresc să câștigăm concursul  pentru capitală culturală, dar cu asemenea evenimente, nemaiîntâlnite pe alte meleaguri și cu asemenea comoară de clădiri istorice neîngrijite și în paragină, nu vom putea să ne înfățișăm în Europa. Cum  să primim oaspeți, atunci când scrisorile și cărțile poștale ilustrate dispar din cutiile poștale și ca semn că ne depășesc evenimentele, lăsăm să ne vadă străinii neputințele. Chiar să nu mai avem soluții de îndreptare?

Recomandările redacției