Sfatul întreprinzătorului – Taxele pe salarii, frână în calea dezvoltării

0
468

de Ovidiu Palcu 

Fără niciun fel de tentă politică, fără să acuz un guvern sau altul, ci strict ca om de afaceri, vreau să atrag atenția asupra unui domeniu care poate influența decisiv, în bine sau în rău, parcursul unui stat, respectiv fiscalitatea. S-a vorbit și s-a scris mult pe tema lipsei de predictibilitate fiscală, care a provocat și provoacă în continuare reticență din partea investitorilor, fie ei străini sau români. Din rațiuni politice sau alte interese, legile s-au schimbat permanent, de fiecare dată când s-au schimbat guvernele, provocând falimente ale unor firme de toate categoriile, dar, mai ales, ale celor mici și mijlocii, care nu au capacitatea de a rezista unor șocuri financiare provocate de schimbarea legislației.

În acest articol, însă, nu la aceasta vreau să mă refer, ci la un aspect care, teoretic, nu ar avea prea mare impact asupra firmelor, respectiv, taxele pe salarii. Spun teoretic, dar, practic, acestea pot influența decisiv activitatea unor firme, la orice nivel. Concret, România are cele mai mari taxe pe salarii din Europa Centrală și de Est, acestea ridicându-se la 41,5%, față de media de 21%. Aceasta înseamnă că aproape jumătate din salariul pe care îl plătesc firmele nu ajunge în buzunarele angajaților, ci merge la stat. Cel mai afectat este, desigur, angajatul, care nu numai că primește bani puțini, dar este obligat să suporte scumpirile în lanț a tuturor produselor, cauzate de nevoia acoperirii poverilor fiscale. S-a spus că, acum, povara angajatorului a scăzut drastic, prin mutarea asigurărilor sociale de la angajator la angajat. Fals, tot la angajator rămân, pentru că acesta trebuie să le includă în salariul brut, în așa fel încât angajatului să nu îi scadă salariul net. Mai exact, angajatorul trebuie să-i dea angajatului banii pe care acesta trebuie să-i plătească statului, în contul asigurărilor, dar angajatul, în final, tot nu se alege cu nimic în plus. Cred că sunt unul dintre puținii oameni de afaceri care sunt de acord cu mutarea asigurărilor de la angajator la angajat, cu includerea acestora în salariu, iar explicația este simplă: întreprinzătorii de bună credință, care și-au onorat permanent obligația de a plăti asigurările de sănătate și celelalte taxe, au fost în permanență sabotați de către cei care, teoretic, ofereau salarii mai mari, dar, practic, îi lăsau pe oameni la voia sorții, fără să plătească asigurările. Din nou, nu comentez, dar știe toată lumea că multor firme li s-a permis să-și continue activitatea, deși nu au respectat legea, nu au plătit asigurările, pentru că aveau protecție politică. Iar salariații, când au ajuns la spital, au plătit din buzunarul propriu, dacă au putut, spitalizarea, pentru că nu le fuseseră plătite asigurările. Firmele care erau în cauză nu au pățit nimic, au dat tunul și au plecat!

Sfatul meu, ca întreprinzător care este interesat ca oamenilor să le fie un pic mai bine astăzi decât ieri, este următorul: indiferent că taxele pe salarii sunt plătite de către angajator sau de către angajat, aduceți-le la nivelul normal, astfel încât angajatorul să-i poată oferi angajatului un salariu real, nu unul mincinos !

Ovidiu Palcu, administrator INTECO Holding

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.