Lucrarea arhitectonică și pictura iconografică care decorează Biserica „Sfântul Apostol Andrei”, îndeosebi ciclurile de fresce, au în Liturghie ambientul lor de viață, cadrul liturgic-doxologic în care exprimă cel mai bine toată frumusețea lor, toată bogăția și pregnanța semnificației lor. Este ca și cum, în timpul ritualului liturgic, toată simfonia de figuri ar prinde viață, în sens spiritual, dar și estetic în mod inseparabil, pentru că percepția formei artistice este un act tipic uman și, ca atare, implică simțurile și sufletul. În puține cuvinte: biserica „Sfântul Andrei”, contemplată în rugăciune, în muzică bisericească, este și mai frumoasă, mai autentică, se revelează în toată bogăția sa.  Realizarea acestei biserici parohiale de anvergură eclezială maestuoasă vine ca o adiere de vânt aducător de bucurie și, în același timp, de împlinire istorică locală: nimic n-a mai rămas ca mai înainte, adică numai dorința de a fae. Această ctitorie eclezială locală a fost și este cu adevărat făclia credinței noastre ortodoxe din Oradea și Bihor, care a adus atâta menire și lumină poporului lui Dumnezeu, încât ea luminează devenirea istorică a românilor de pe aceste meleaguri și jertfa lor de credință.

„Biserica Sfântul Apostol Andrei este nu doar o bijuterie a artei religioase, ci şi un monument al demnităţii poporului român pe aceste meleaguri. Frumoasă şi monumentală, zveltă şi înaltă, în pură tradiţie ortodoxă, dar care se înalţă cutezător spre cer purtând rugăciunile tuturor. În anul 1918, aveam în Oradea doar două biserici ortodoxe, străvechea Catedrală din Velenţa şi Biserica cu Lună. Astăzi, avem 36 de biserici ortodoxe. Nu sunt oare acestea rodul Marii Uniri? Cu siguranţă”, a subliniat magistral Preasfințitul Sofronie, Chiriarul locului. Biserica adăposteşte o părticică din moaştele Sfântului Apostol Andrei, iar duminică Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu a dăruit şi o părticică din moaştele Sfântului Andrei Şaguna, Mitropolitul Ardealului.

Părintele Vasile Bota, parohul și „iconomul” ctitor al Bisericii „Sfântul Apostol Andrei”, a însuflețit mulțimea spunând : „S-a zidit această biserică cu hramul Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, ocrotitorul României, şi Sfinţii Români pentru preaslăvirea lui Dumnezeu şi dăinuirea neamului. Am pornit în această lucrare chemaţi în mod tainic de Dumnezeu, care a zidit-o prin mâinile noastre. După ce am aşezat piatra de temelie şi s-a sfinţit demisolul, când pictorul nostru era în cupolă m-a întrebat: Părinte, aţi ştiut că biserica este zidită în crucea Apostolului Andrei? Nu ştiam”.

La slujba de sfințire, urmată de sfânta Liturgie, au participat un sobor arhierei sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului. Din sobor a făcut parte Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor, Preasfințitul Sofronie, Episcopul Oradiei, Preasfințitul Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfințitul Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei, Preasfințitul Timotei, Episcopul Spaniei și Portugaliei, Preasfințitul Macarie, Episcopul Europei de Nord, Preasfințitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, precum și un număr însemnat de ieromonai, preoți și diaconi din țară și străinătate. După slujba de sfințire, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu a ținut o profund cuvânt despre semnificația teologic-simbolică a sfințirii locașului, iar Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a comentat Evanghelia de Duminică, sublinind faptul că chemarea evanghelică pe care o adresează Dumnezeu este una „ireversibilă și fără sincope”. La eveniment au participat reprezentanți ai instituțiilor centrale și locale, domnul Cornel Popa, Vicepreședintele Senatului, domnul Ilie Gavril Bolojan, Primarul Oradei, reprezentanți ai Consiliului Județean Bihor și ai Primăriei Oradea.  Au participat domnul Ioan Micula, domnul Vasile Blaga, domnul Teodor Baconschi, domnul Adrian Lemeni, domnul  Radu Carp, domnul Mihail Neamțu, domnul Răzvan Bucuroiu etc.

A ne ruga în această frumusețe ctitorială ortodoxă, învăluiți de drumul lui Dumnezeu cu omul, reprezentată în mod minunat în frescele bisericii, este o invitație la rugăciune, la invocare, o invitație de a înălța către Dumnezeu Creatorul, Mântuitorul și Judecătorul celor vii și al celor morți, cu Sfântul Apostol Andrei, cu Sfinții Români, cu toți sfinții din cer, cu toți înaintașii și străbunii noștri, cuvintele cântării din cartea Revelației: „Amin, aliluia! […] Lăudați pe Dumnezeul nostru, toți slujitorii Lui, cei ce vă temeți de El, mici și mari! […] Aliluia! […] Să ne bucurăm și să ne veselim și să-I dăm slavă” (19,4b.5.7a). Amin. Diferitele pietre sau cărămizi necesare pentru construcția acestei biserici sunt imaginile „pietrelor vii” care suntem chemați să fim fiecare dintre noi, în virtutea Botezului nostru, „zidite drept casă spirituală” (1 Petr. 2,5).

Și dacă privim acest edificiu ortodox, fără îndoială că nu i-a dezamăgit pe orădeni, pentru că Dumnezeu nu dezamăgește niciodată și pentru aceasta Îl lăudăm cu recunoștință. Sunetul clopotelor unei biserici precede și însoțește în multe prilejuri rugăciunea noastră liturgică: înnoiți de Dumnezeu de fiecare dată când ne rugăm, trainici ca o clopotniță, bucuroși de a mărturisi minunățiile lui Dumnezeu, să împărtășim Slava și să-l lăsăm pe Domnul Iisus Hristos să facă prin viața noastră virtuoasă, mari lucruri în România ce celebrează anul acesta realiarea Marii Uniri.
 
Arhim. Teofan Mada

 

 

 

 

Recomandările redacției