Silenzio stampa

Am trăiat să o vedem şi pe asta: Mihăiţă Calimente a intrat în silenzio stampa. Adică, mai pe româneşte, a ales să nu mai vorbească cu presa. Motivul? Declaraţiile sale cu privire la implicarea controversatului om de afaceri de origine maghiară George Soroş în prostestele împotriva proiectului de la Roşia Montană l-au supărat pe preşedintele PNL, Crin Antonescu anunţând că partidul se delimitează din acest punct de vedere de deputatul arădean.
Faptul că Mihăiţă Calimente refuză să mai vorbească cu presa este cu atât mai surprinzător cu cât în ultimii ani s-a făcut cunoscut tocmai prin declaraţiile tăioase pe care le-a dat cu privire la adversarii politici. De aceea a şi fost unul dintre cei mai invitaţi parlamentari arădeni la posturile naţionale de ştiri. Calimente a ştiut una şi bună, partidul pe care-l reprezintă face lucruri numai bune, ceea ce este de altfel normal pentru un om politic, iar cealaltă tabără este personificarea diavolului. Fie că a fost vorba de preşedintele Bă­sescu, de politicienii apropiaţi de şeful statului sau de simpli membri PD-L, Calimente i-a înfierat de câte ori a avut ocazia cu o mânie proletară aş putea spune. Ăsta a fost farmecul său, a ştiut să iasă la bătaie. Mai mult, în ultima vreme, a început să sară şi la gâtul colegilor de alianţă din PSD, dar nu pot să nu observ că după acele ieşiri nu a intrat în silenzio stampa, semn că declaraţiile belicoase au fost aprobate de liderul partidului. Cu totul altfel stă situaţia acum, când Antonescu şi Calimente au puncte de vedere diferite, aceasta fiind încă o dovadă că democraţia şi liberatea de exprimare din PNL există doar până la un punct.
Când deputatul arădean se războia cu social-democraţii, declaraţiile sale erau privite cu simpatie de liderii liberali, care încep să vadă că USL-ul este cu un picior în groapă. De altfel, politicienii din partidul lui Antonescu au început să-şi critice din ce în ce mai susţinut partenerii de alianţă, nemulţumirile fiind aruncate în faţa pesediştilor la ore de maximă audienţă, să afle toată ţara ce se întâmplă, în loc să fie discutate, aşa cum ar fi normal, în spatele uşilor închise. De aici, până la afirmaţia lui Ilie Sârbu, că în USL urmează despărţirea, pentru că nu mai există soluţii de compromis, nu a mai fost decât un pas. Socrul premierului şi unul dintre cei mai influenţi oameni din PSD, a declarat la o emisiune de la B1 TV, că aşa nu se mai poate. Şi are perfectă dreptate.
Am văzut cum a fost guvernată ţara pe vremea CDR, când scandalurile se ţineau lanţ, iar miniştrii erau mai ocupaţi să se atace între ei decât să-şi conducă ministerele. Astfel, din punctul meu de vedere, cea mai păguboasă soluţie ar fi ca şi cei din USL să continue de o manieră asemănătoare, să-şi arunce săgeţi otrăvite ori de câte ori au prilejul, să se sape unii pe alţii şi să lase guvernarea în plata Domnului. Ar fi păgubos pentru noi în primul rând, dar şi pentru ei, căci alegerile se apropie încet-încet, iar la momentul decisiv vor fi întrebaţi ce au făcut de când au ajuns la putere. Cea mai simplă soluţie ar fi să intre cu toţii în silenzio stampa şi să-şi vadă de treabă, dar încep să cred că acest lucru este cu mult peste puterile lor.