Stagiunea Teatrului de Vară a Centrului Cultural Judeţean, de pe strada Bariţiu, se transformă încet, dar sigur, într-un loc de referinţă pentru iubitorii de cultură. Stagiunea estivală a centrului este foarte încărcată, sincretismul spectacolelor fiind foarte bine gândit şi planificat: aici au loc piese de teatru, serate muzicale, balet, monologuri, concerte pentru toate gusturile etc. Spectacolele se desfăşoară de regulă în fiecare zi de miercuri, astfel încât nu se suprapun cu concertele Filarmonicii care sunt de obicei în zilele de joi, dar nu se suprapun nici cu piesele Teatrului Clasic Ioan Slavici. Cu alte cuvinte, Teatrul de Vară îşi face loc, cu mult bun simţ, în oferta culturală a Aradului, care sper să conducă la un grad superior de civilizaţie al acestui oraş.

Unul dintre cele mai apreciate spectacole de până acum a fost cel organizat în data de 29 iunie, Gala starurilor de operă arădene, care deşi s-a desfăşurat cu artişti autohtoni, s-a bucurat de un succes incredibil. Publicul a fost încântat să asculte artişti de operă arădeni care au în spate cariere impresionante. Prima ediţie a acestei gale a fost dedicată sopranelor, iar anul viitor se doreşte aducerea în faţa melomanilor a altor tipuri de voce, cel mai probabil tenori. Capul de afiş l-a constituit mezzosoprana Mihaela Işpan. Chiar dacă are un timbru uşor diferit de al sopranelor, era foarte greu de găsit trei mezzosoprane cu carieră din Arad, Mihaela şi-a găsit loc într-o gală dedicată sopranelor. Solistă a Operei Naţionale Bucureşti, constituie un fericit exemplu de artist liric întrunind principalele calităţi, plenar confirmate, indispensabile atât pe scena de operă, cât şi pe cea de concert: voce frumoasă, timbru cald, inteligenţă muzicală, expresivitate, prezenţă scenică agreabilă, talent actoricesc, pasiune pentru artă, tenacitate în muncă. Cu acel valoros meşteşug al cântului ce denotă un matur discernământ estetico-muzical, solista Mihaela Işpan s-a remarcat, în ultimii zece ani, ori de câte ori a acceptat numeroasele invitaţii din partea unor instituţii de profil: Radiodifuziunea Română şi Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti, Filarmonica de Stat din Arad, Filarmonica „Banatul” şi Opera Naţională Română din Timişoara, Sala cu Orgă din Chişinău, Opera Naţională Română din Cluj-Napoca. În mod firesc, o consistentă experienţă scenică a încununat permanentele eforturi de auto-perfecţionare a tehnicii vocale şi în cadrul turneelor artistice din Germania,  Franţa,  Italia,  Grecia,  Austria,  Polonia,  Ungaria,  Spania şi Anglia.

O altă soprană care a urcat pe scenă alături de Mihaela Işpan a fost Paula Iancic. Chiar dacă este încă studentă, cariera Paulei se arată una spectaculoasă. A avut deja numeroase debuturi în roluri principale la mai multe opere din ţară, iar din septembrie 2016 soprana Paula Iancic se va alătura tânărului colectiv al studioului de operă din Munchen.

Narcisa Brumar, a treia soprană a serii, este adoptată de oraşul nostru, fiind căsătorită cu un arădean. Narcisa este prim-solista Operei Naţionale din Timişoara, a câştigat mai multe premii la concursuri internaţionale de canto, iar în anul 2014, la Gala Premiilor Operelor Naționale, obţine titlul de Cea mai bună solistă a României.

Toate cele trei soliste, dirijate de tânărul dirijor Radu Zaharia, născut şi el în Arad, au încântat publicul cu vocea lor, dăruirea pe scenă fiind totală.

Un alt eveniment demn de remarcat a fost şi închiderea de stagiune a Filarmonicii de Stat, cu Messa de Requiem a lui Giuseppe Verdi, concert care a avut loc joi, 30 iunie, la Catedrala Catolică din centru. Prin cele două concerte putem spune că melomanii au fost pur şi simplu răsfăţaţi, Aradul prinzând gustul marilor oraşe culturale. Requiemul din 30 iunie a fost dirijat de maestrul Roberto Salvalaio, care a reuşit alături de orchestra simfonică şi corul academic să transmită unele dintre cele mai subtile şi profunde sonorităţi, poate din câte s-au cântat vreodată în Arad. Prestaţia maestrului Salvalaio a fost una încântătoare şi nu cred că exagerez dacă spun că sonoritatea obţinută în multe locuri a fost una magistrală, reuşind să transmită o emoţie tulburătoare.

Providenţială a fost şi mezzosoprana Liliana Ciucă, iar tenorul Adrian Dumitru şi basul Iustinian Zetea au fost de asemenea la înălţime, susţinându-şi cu bine părţile solistice. Din păcate, regretabilă a fost prestaţia, mult sub aşteptări, a sopranei arădene Lăcrimioara Cristescu, angajată a Operei din Timişoara. Depăşită în multe locuri de partitură, mult prea pretenţioasă pentru nivelul ei, Lăcrimioara a şi cedat nervos la repetiţia generală, când, pentru prima oară în istoria acestei instituţii, a părăsit scena. Gest regretabil şi în acelaşi timp ruşinos.

Regretul este însă de ambele părţi: Lăcrimioara regretă că a concertat la Arad; publicul regretă că Lăcrimioara a concertat la Arad.

 

Recomandările redacției