Ştefan C. Pop

0
188

Stefan C. PopArticolul pe care îl redăm mai jos a fost publicat în Tribuna, în data de 28 aprilie/11 mai 1905 şi este scris, cel mai probabil, de către Ioan Russu-Şirianu, la acea vreme deputat în Parlamentul de la Budapesta din partea Partea Partidului Naţional Român, reprezentând cercul electoral al Chişineului. Redactorul-şef al Tribunei din Arad, Ioan Russu-Şirianu, scrie acest articol extrem de elogios la adresa colegului său Ştefan Cicio-Pop, care fusese ales deputat de către românii din cercul electoral al Şiriei. Este şi primul discurs rostit de Ştefan C. Pop în Parlamentul de la Budapesta.

Protocoalele şedinţelor dietei nu fără oare-care sfială au fost necesitate să înregistreze o vorbire foarte comentată : deputatul Dr. Ştefan C. Pop şi-a ţinut prima sa vorbire în parlament şi a doua în şirul acelora cari vor vorbi în acest parlament în numele neamului românesc. Şi-a spus ideile demn cu hotărârea celui mai rutinat parlamentar.

Vorbirea în sine fu o lecţie desluşitoare ; drept aceea l-au întrebat foarte mult şi adeseori l-au întrerupt, când din dreapta, când din stânga şi el şi-a avut răspunsurile sigure, date cu bunăvoinţa celui ce vrea să esplice. Şi lecţia a fost cu atât mai de preţ, cu cât elevii crescuseră până acum prin şcolile lui Tisza, Banffy şi compania, ale căror greşite învăţături căutat-a deputatul nostru să le desrădăcineze. Valoarea vorbirii devine apoi cu atât mai mare, cu cât ea întrupa nu numai dorinţele alegătorilor Români ai Şiriei, nu explica numai până acum latentele nevoi ale neamului nostru, ci comunica colegilor săi interesele vitale ale statului ungar.

A dovedit din belşug, că toate guvernele liberale de până acum au dus o politică greşită, abătându-se de la adevăratul liberalism al întemeietorilor Deak şi Fotvos, că partidul liberal aşa cum e, ceva hibrid este, lipsit de trăinicie, care ar trebui să caracterizeze pe un partid de guvern, că nu reprezentă interesele întregei populaţii, fiind-că nu avea îndărăptul său un partid ales pe baza sufragiului universal secret şi tocmai fiind-că nici un partid din dietă nu îşi are între postulatele programului său acest modern principiu şi fundamental al ori cărui constituţionalism, partidul naţionalităţilor nu se poate alia cu nici unul.

Şi a mai spus încă multe neajunsuri ale actualei cârmuiri şi administrări a ţării. A disecat şi presentat pas de pas dorinţele şi nevoile naţionalităţilor. Un nemaghiar la judecătorie nu-şi poate căpăta porţia sa adevărată de drept, fiind-că nu-l înţeleg ş’apoi a vorbit despre siluirea ce doreşte să se comită pe terenul instrucţiei, căci Banffy ar fi în stare să poruncească, ca fiecine numai ungureşte să vorbească.

Atunci colegii lui l-au întrebat curioşi, până la nervositate mulţi şi multe, l-au întrebat despre chimera statului monoglot – visul lui Banffy – s’au îndesat care de care să-i ceară desluşiri şi el le-a dat toate cu cea mai mare bunăvoinţă.

Acesta e meritul deputatului nostru. Impunător la statură, orator bun – doar departe svoniseră foile maghiare locale că-i dă mult de lucru fişpanului pela congregaţie – deplin stăpân peste tainele retoricei într’o ungurească admirabilă şi-a ţinut dl Pop prima lecţie în camera budapestană.

Efectul a fost cel aşteptat : colegii lui din dietă au recunoscut în el pe ferventul luptător şi orator al congregaţiei arădane, care deci cu tot dreptul poate să fie mândră, ear noi la rândul nostru suntem fireşte aşişderea mândrii de bunele lui isprăvuri.

Foile mari maghiare au luat cu respectul cuvenit notă şi au făcut comentar vorbirii, ce o poate citi fiecine aşa cum s’a zis, în numărul nost de astăzi. Toate ziarele sunt de acord, că în lupta de vorbe succesul deputatului Dr. Şt. C. Pop a fost desăvârşit, căci vorbirea lui a dovedit, că cunoaşte perfect situaţia presentă lăuntrică a ţării, cunoaşte nevoile neamurilor, ce locuesc această ţară.

Vorbirea lui în legătură cu adresa nu impoartă numai pe Români şi naţionalităţi, pe cari şi a căror interese în special le urmăreşte clubul deputaţilor noştrii, ci’n general pe fiece cetăţean al ţării, vorbirea lui deci binele întregei ţări îl voeşte, fiind-că e vorba de eluptarea sufragiului universal ; deci în această privinţă clubul naţionalităţilor e cel mai liberal, are principiile cele mai moderne, pentru cari luptă faţă de celelalte, fie chiar şi cel poreclit liberal.

*

* *

Ş-acum un mic, dar important epilog.

Incorectitudinea guvernelor de până acum au observat-o în fine şi Croaţii; au văzut şi ei, că deakismul veritabil s’a perdut cu totul. Legea naţionalităţilor a fost sistematic nesocotită şi ea a fost doar creaţiunea lui Deak ; de aceea Românii fost-au siliţi să părăsiască partidul recrutat şi acum în cea mai mare parte printre cercuri electorale ale naţionalităţilor etc.

Croaţii au părăsit şi ei partidul liberal şi iau parte acum la discuţia adresei. Ear fiindcă au drept se şi folosesc de el, căci baronul Iosipovich, deputatul croat spre marea mirare a colegiilor săi neobicinuiţi cu aşa surprise legale a vorbit în limba croată.

Şi eu unul sunt ispitit să văd în asta un epilog al documentatei vorbiri, ce a ţinut-o iubitul nostru deputat : Dr. Ştefan C. Pop.

Vorbirea lui Dr. Ştefan C. Pop

rostită în 8 Maiu n. În parlamentul maghiar.

Onorată Dietă !

Cu permisiunea On. Diete, îmi voiu lua libertatea a-mi desfăşura punctul de vedere faţă de proiectul de adresă al coaliţiei. Mă îndeamnă la cuvânt mai ales vorbirile de Sâmbătă rostite de cătră ministrul preşedinte contele Tisza Istvan şi baronul Banffy Dezso.

Ministrul preşedinte contele Tisza Istvan a riscat declaraţiunea, că numai aceia pot fi fii credincioşi ai acestei patrii, cari nu alcătuesc partid naţionalist separat, ci s’alătură la către un partid maghiar (Aşa-i ! în dreapta şi’n stânga ). Să-mi fie permis On. Dietă, a arăta cât de eronată este părerea aceasta. (Mişcare’n stânga). Dezigneze-ne domnul ministru-preşedinte partidul, pe care ni-l recomandă, designeze pe acel partid, care reprezintă, cultivă şi apără interesele legale şi juste ale naţionalităţilor în această Dietă. Voi dovedi cu izvoare, că acest partid nu poate fi partidul liberal, care susţine despre sine, că stând pe baza 67-istă este esclusivul reprezentant şi depozitar al constituţionalismului nostru depus în legislaţiunea anilor 1867 şi 1868 să că în spiritul acestor legi crede a se putea edifica Ungaria în conformitate cu spiritul şi intenţiunile celebrului întemeietor al acestei măreţe opere, alui Deak Ferencz.

Să examinăm deci, onorată Dietă, cum se aseamănă principiile propagate de Deak Ferencz, cu principiile profesate azi de partidul liberal ?

Onorată Dietă ! Când s’a lăţit vestea, că Românii, rupând cu pasivitatea, vor să ia parte la luptele parlamentare, hotărârea aceasta a produs cel mai pregnant resens tocmai în partidul liberal. (Sgomot în dreapta, şi’n stânga. Preşedintele sună ).

Madarasz Jozsef : O ştiau bine !

Ştefan C. Pop : Până când, onorată Dietă, tocmai acel mare spirit, la care se provoacă partidul liberal, Deak Ferencz a zis, că ar privi-o de nefericire naţională, dacă naţionalităţile n’ar lua parte la lupta constituţională. Şi ca să vedeţi cât de admirabil s’a exprimat, voi fi atât de liber să citesc cuvânt de cuvânt pasagele ce se referesc la aceasta : (citesc) : Aş regreta adânc, dacă Românii, vor rămânea la o parte dela alegeri, pentru-că doresc, că organizaţiunea constituţională a patriei noastre, care se estinde asupra fiecărui cetăţean de altă naţionalitate, să se menţină de fapt în practică. Patria are nevoe de pace, şi ceea-ce este de făcut, asta pe cale frăţească sina ira et studio, în deplină înţelegere cu concetăţenii noştri trebue făcut.” (Aprobări în dreapta şi’n stânga).

Aşa a resonat, On. Dietă, Deak Ferencz, la care se provoacă partidul liberal ; era îngrijorat, că Românii se vor retrage dela viaţa publică, până-ce partidului liberal, cari dealtfel îşi recrutează membrii tocmai din cercurile naţionalităţilor, i-ar plăcea aceasta. (Sgomot în dreapta. Preşedintele sună.)

Onorată Dietă ! Ce s’a întâmplat după enunţarea acestor mari principii în ţeară ? S’au adus în 1874 legea electorală, cu privire la care fruntaşul opoziţiei aliate însuş a zis, că aceasta asigură dreptul de vot numai unei clase privilegiate, în vreme ce, massa, grosul poporului se esclude din şanţurile constituţiunei. Ba, mergând atunci mai departe, On. Dietă, s’au înfiinţat două sisteme şi pentru părţile ardelene au făcut un cens mult mai urcat, ca în avuta Ungarie. (Contestări sgomotoase în dreapta şi în stânga ).

Gajary Geza : Tocmai dincontră ! (Strigăte în dreapta : E cu mult mai scăzut ! Sgomot. Preşedintele sună.)

Ştefan C. Pop : Toate acestea se pot constata neîndoios din statistică. Trist vorbeşte statistica aceasta, cum în Ardeal sunt multe comune, unde pe cuvântul că e nemeş, purcarul satului are drept de vot, iar poporul întreg n’are nici un drept. (Strigăte în dtânga : Un drept vechiu ! Sgomot. Preşedintele sună.)

On. Partid liberal, mergând mai departe, a făcut şi acea, ce Tisza Kalman, deşi acesta a fost supranumit şi de zdrobitor al naţionalităţilor, în decursul guvernării sale de 15 ani, n-a cutezat să facă : a zădărnicit adecă posibilitatea de întrunire a naţionalităţilor şi mai ales a Românilor, ca să nu se poată întruni pentru apărarea intereselor lor. Cu ordin guvernial, ministrul Hieronymi, a călcat în picioare dreptul de asociare şi întrunire, numai ca să amuţiască glasul Românilor, care-i era neplăcut. (Sgomot).

O voce (din dreapta ) : Aţi voit să mergeţi cu memorand la Împăratul ! (Sgomot).

Preşedintele : Rog linişte !

Ştefan C. Pop : Poate şi dvoastră aţi obicinuit să mergeţi acolo ! Şi noi am mers numai la Regele !

Eu, on. Dietă, am o mare mângăere şi mângăerea aceasta este, că acel Hieronymi Karoly, care a dat ordinul acesta, nu reprezintă interesele maghiarimei. Maghiarimea n’a avut nevoe de acel ordin, ca dânsul, şi că de fapt n’a fost politică de stat, n’a fost politică patriotică, ce’a făcut, a arătat resultatul, că pe acest prea onorat deputat şi ministru, pân’atunci, până ce e ministru, maghiarimea l-a trântit în toate părţile şi a trebuit să meargă între Saşi şi între Românii persecutaţi de dânsul, ca să capete mandat. (Ilaritate în stânga. Strigăte : De ce l-aţi ales ?) Pot susţinea, cu mândrie şi demnitate, că nici un singur vot românesc n-a căpătat. (Aşa-i ! în băncile din mijloc.)

O voce (în mijloc) : Numai Saşii au votat cu dânsul. Aceia l-au ales cu doue-zeci-şi-patru voturi majoritate. (Aşa-i ! pe băncile naţionalităţilor !)

Ştefan C. Pop : Absolut nici un singur vor românesc n-a căpătat. Aşa cred, on. Dietă, că este cert, că maghiarimea nu aprobă ordinaţiuni de aceste ilegale.

O voce (în mijloc) : Destulă violcuţă fac şi dealtcum.

Ştefan C. Pop : Cu privire la drepturile naţionalităţilor şi în special despre politica referitoare la egala îndreptăţire ce-au vestit deputaţii întruniţi în Dieta din 1861 ? Îmi voiu permite a ceti numai începutul discuţiunii la adresă, ca să vază ţeara, dacă azi aceste principii dominează de fapt în viaţă. (Ceteşte: ) „Noi voim pe bază de deplină egalitate de drepturi a desvolta şi asigura viaţa constituţională. Voim, ca cu privire la împărtăşire deplină a drepturilor civice, să nu fie între cetăţenii patriei nici o deosebire nici în privinţa religiei, nici în privinţa naţionalităţii. (Strigăte : Nici nu este ! Dvoastră o faceţi !) şi aşteptăm, ca exigenţele naţionaliste ale concetăţenilor noştri din naţionalităţi, încât se pot împlini, fără dărăbuirea politică a ţării şi fără jertfirea neatârnării ei legale, să se asigure şi prin legi. (Strigăte vii pe toate băncile : Aşa-e !)

Barta Odon : Compară memorandul cu aceasta. (Sgomot. Întreruperi.)

Ştefan C. Pop : Nimic altceva nu vreau, decât să conlucrez cu dvoastră spre binele patriei. Nici noi n-avem altă patrie. (Sgomot)

Preşedintele : Vă rog s’ascultaţi pe orator.

Ştefan C. Pop : Înainte de aceasta cum se exprimă înţeleptul patriei, Deak Ferencz ? (Citeşte) : „Suntem hotărâţi a face tot, ca neînţelegerile să dispară şi facem ceea-ce putem face fără dismembrarea ţării şi jertfirea neatârnării noastre politice, ca toţi cetăţenii naţionalităţilor patriei să se contopească în interese şi sentimente.” (Strigăte : Asta e adevărat, dar place oare ? ).

Sandor Pal : Trebuesc stârpiţi agitatorii nepatriotici ! (Aprobări în dreapta ).

Preşedintele (sună). Rog pe domnii deputaţi să binevoiască a asculta pe orator în linişte altfel voiu fi silit a-i numi cu numele.

Ştefan C. Pop : (citeşte) Dorim serios a fi echitabili faţă de exigenţele concetăţenilor noştri de alte naţionalităţi, şi dorim ca nu numai legi, nu numai legăminte, ci şi interese comune, sentimente comune, să ne unească. (Aprobări vii în dreapta şi’n stânga). Tot aşa s’a declarat şi acel Tisza Kalman, care mai târziu şi-a renegat principiile. Dânsul a zis (Citeşte) : Să liniştim pe toţi membrii patriei de ori-ce rang şi limbă, că nu ne-am uitat de interesele lor. Proectul referitor la naţionalităţi îl părtinesc, ca fiecare cetăţean de altă naţionalitate să fie cetăţean deplin egal al ţării şi legile contradictoare egalităţii de drepturi să se sisteze.” (Aprobări în dreapta şi’n stânga). Să mă iertaţi, dar baronul Banffy tocmai aceea a zis-o, că poate avea şi egalitatea de drepturi restricţiuni şi aşa nu se poate zice, că Banffy ar acoperi pe Tisza Kalman. Ear noi n’avem nici o tendinţă anti-patriotică, sunt aşa de patriot ca şi ori care dintre domnii deputaţi (Strigăte : Dee Dumnezeu !).

Şi fiind-că limba (Sgomot. Preşedintele sună) este cea mai scumpă comoară, de cari sunt jaluse naţionalităţile şi pe care comoară între ori-ce împrejurări trebue s’o păstreze, fie-mi permis, on. Dietă, şi în privinţa asta a invoca un vechiu şi de mult uitat isvor. În privinţa limbei Deak Ferencz a zis : „În Ungaria există o naţiune politică, naţiunea politică maghiară, unitară şi indivizibilă, însă fiecare cetăţean, aparţină oricărei naţionalităţi este membru egal îndreptăţit. Cealaltă ce cred şi susţin, este, că aceasta egală îndreptăţire numai în privinţa folosirii oficioase a multelor limbi din ţeară şi şi în privinţa aceasta numai într’atâta se poate lua sub separate regule, încât unitatea ţării, posibilitatea guvernării şi servirea promptă a justiţiei a fost necesară. În jos însă, la comitate, municipii, comune, biserici trebue lăsat teren larg egalităţii de drepturi, ba şi la justiţie, dar numai la judecătoriile inferioare.”

Apoi întreb : unde este judecătorie, unde se poate vorbi româneşte ? Tălmaci sunt pretutindenea şi în cele mai sărace regiuni, şi în urma acesteia justiţia este aşa de scumpă, încât mai bine nu caută dreptul. (Sgomot în dreapta şi’n stânga).

Ştefan C. Pop : (citeşte mai departe ) : „Şi acea părere, că unde nu e maghiară populaţia în limba maghiară să trebuiască a se purta procesele, o aflu de necorectă şi nu o văd necesară pentru interesul naţiunei maghiare.”

Barta Odon : Şi aceea vorbesc în limba valahă înaintea judecătoriilor, cari ştiu ungureşte. (Aşa-i ! în dreapta).

Preşedintele : Rog linişte, d-lor deputaţi. Binevoiţi a-l asculta în linişte pe orator. Fiecare poate în cursul discuţiunii a-l desminţi.

Ştefan C. Pop : Deak Ferencz a mers mai departe, on. Dietă, cu concesiunile şi a pus în vedere, că dacă se introduce verbalitatea şi instituţiunea curţilor cu juraţi, atunci să se pună deosebit pond pe validitatea limbei naţionalităţilor. Întreb şi binevoiţi cu conştiinţa liniştită şi corespunzătoe adevărului a răspunde : s’a întâmplat aceasta ? Introdus-aţi limba naţionalităţilor cel puţin în instituţiunea curţilor cu juraţi ? (Mişcare şi strigăte în stânga : Numai asta ar mai trebui ?) Doar nici nu are capacitatea de jurat, ca jurat, care nu ştie vorbi ungureşte. (Mişcare în stânga. O voce în stânga : Atâta ar mai trebui, ca în Ungaria să se judece în limba vakahă.) Asta poate fi tot, dar nu egalitate de drepturi.

Sunt dator, on. Dietă, şi răspund la acea întrebare a ministrului preşedinte contele Tisza Istvan, că de ce n’am intrat în vre’unul din partidele existente. Înainte de toate nu ştiu ce a înţeles sub aceasta : pe coaliţie, ori pe cel mai mare partid al ţării, pe partidul independist, dar la tot cazul demonstrez, de ce n’am putut intra în cel mai mare partid al ţării, în partidul independist ? (S’auzim).

Vorbirea de Sâmbătă a baronului Banffy Dezso, aşa am observat, a întâlnit complăcere în cercurile opoziţiei aliate, dar principiile acelea nici când n’au fost principiile partidului independist. Partidul independist nici când nu poate profesa astfel de războiu de rase. (Strigăte în drepata : D-Voastră profesaţi !) N’am putut intra în partidul independist, pentru-că nici spiritul radicalului şi intranzigentului Kossuth Lajos, nu trăeşte întrînsul. (Aşa-i, în stânga). Au murit d-alde Iranyi ; aceia nu conduc mai mult acel partid ; corbii cei albi sunt exchişi din partidul D-Voastră. Kossuth Lajos, care în privinţa veleităţilor şi îndreptăţirilor naţionaliste nu era încă antipod lui Deak Ferencz, a mers mai departe, pentru-că iubirea-i de libertate a fost atât de mare, încât n’a voit să lege de condiţiuni înguste ca egalitatea de drepturi a naţionalităţilor, n’a voit să facă cauza naţionalităţilor un pretext, s’acoperim inerţia şi să negligiăm ţeara.

Barta Odon : Aţi şi fost recunoscători în 1848. (Aşa-i ! în stânga. O voce în stânga : Atunci aţi luptat contra Maghiarilor ).

Aurel Vlad : Şi Maghiarii au luptat contra Maghiarilor ! Cine a adus pe Muscali ? (Mişcare şi sgomot în stânga).

Preşedintele : Rog linişte dlor deputaţi !

Ştefan C. Pop : Că ce fel de constituţiune a voit să dea Kossuth Lajos acestei patrii, în privinţa aceasta, fie-mi permis a cita din planul său de constituţiune partea referitoare la aceasta. Kossuth Lajos în opera-i „Irataim” partea I, pag.45 zice (citeşte) Precum religia, aşa şi naţionalitatea e interes social. Atât la aceasta cât şi la cealaltă statul n’are nici un amestec. Constituţia asigurând dreptul de întrunire, libera naţionalitate a cetăţenilor, dreptul de a se asocia şi întruni pentru apărarea şi desvoltarea intereselor lor, în comună, în comitet, în ţeară. Naţionalităţile din punctul acesta de vedere, dispun de dreptul deplin al liberei dispoziţiuni, îşi pot alege şefi, pe care îi pot după plac înzestra cu titluri, pot ţinea adunări, pot aduce hotărâri în cadrul legii şi-a constituţiunii şi statul nu-şi poate vindeca alt drept, decât ca adunările acestea să fie publice.”

Kossuth Lajos a murit, dar n’a revocat acest plan de constituţie. Întreb : cine reprezintă principiile acestea, într’o mult mai mică în măsură cu cadrele art. de lege XLIV din 1868 ! Întreb, pentru-că aşa cred, mulţi îşi vor mai aduce aminte că Iranyi Daniel de câte ori a urgitat acest plan, ba a şi prezentat un proiect de lege pentru introducerea sufragiului universal, fără osebire de limbă, confesiune şi naţionalitate. Aţi ţinut-o aceasta ? N’aţi ţinut-o, n-aţi realizat-o, ci după cum citesc în foaia lui Banffy, a primit şi partidul independist programul alcătuit de Banffy (Sgomot în mijloc).

Aurel Vlad : E numai al lui programul !

Hoch Ianos : Minţi ; n’a zis, că e numai al lui !

Aurel Vlad : Să ţi-o însemni, domnule deputat, că eu n’am obiceiul să mint.

Hoch Ianos : Atunci nu afirma dle deputat, ce nu e adevărat. N’a zis-o Banffy că numai acesta e programul lui. Asta e minciună.

Ştefan C. Pop : Vă rog să mă iertaţi, dacă eu ca politician puţin esperat nu mă ştiu orienta în labirintul acesta : dar trebue să constat că partidul independist n’a luat în programu-i sufragiul universal, (O voce. Este !) Apoi atunci ce înseamnă cuvântul program şi ce înseamnă unele declaraţiuni, când zice baronul Banffy Dezso, că scopul e nimicirea statului poliglot şi transformarea naţionalităţilor în rassa maghiară. Voi fi atât de liber să trec la vorbirea baronului Banffy Dezso. El a susţinut, că Ungaria n-are pân’atunci drept la existenţă ori viitor, până ce toate popoarele nu s’au contopit în rassa maghiară. (Un glas în dreapta : N’a zis-o, sgomot). Să fim de-o limbă, de-o simţire. În privinţa aceasta, ori cât de mult i-aş preţui capacitatea de bărbat de stat, totuşi, fie-mi permis a mă provoca la o mai mare autoritate, decât dânsul, la întemeietorul acestui stat, Ştefan cel sfânt a cărui mână şi azi o binecuvântăm. El a zis, că regnum unius stirpis fragile et imbecile est. Şi a spus-o fiului său Emeric, ca să nu-şi spargă capul cum să asimileze naţionalităţile şi popoarele, ci cum să cultive firea acelora specifică şi în chipul acesta să le facă stâlpii coroanei şi a ţării.

Barta Odon : După notele stenografice autentice de atunci ! Aşa-i ? (Ilaritate).

Ştefan C. Pop : Faţă de tendenţele, pentru-că doar atât în proectul lui Berzeviczi, cât şi în proectul viitor semnalat de baronul Banffy numai de acea e vorba, ca limba maghiară să se propună în înţelesul, ca naţionalitatea. (Contestări sgomotoase) Vă rog, în acela este această tendenţă. (Sgomot continu).

Preşedintele (sună) Cer linişte !

Ştefan C. Pop : Asta nici o dată nu va reuşi. (Strigăte : Nici n-o voeşte nime !) Pentru-că tot sorginte maghiară, Bonfinius a zis-o despre valahi : Valachi … plus pro linguae, quam pro vitae incolumnitate certasse videntur, adecă, că şi au preţuit mai mult comoara acea, limba decât viaţa. Ori ce tendenţă însă, care pe lângă cultivarea propriei noastre limbi are de scop şi învăţarea limbei maghiare, o primim cu cea mai mare plăcere.

Barta Odon : Cunoaştem aceasta !

Ştefan C. Pop : Fireşte aşa, cum se poate !

Barta Odon : Cum, cu ocolirea legii se poate. (Aşa-i ! Aşa-i ! în stânga).

Ştefan C. Pop : On. Dietă ! Discursul baronului Banffy Dezso e clar şi nu lasă nici o îndoială : pentru că dînsul statul de drept îl primeşte numai condiţionat, încât interesul de stat contemplat de dânsul din punctul lui de vedere îi permite. Dreptul însă, on. Dietă, unul poate fi, jus aequale est neque aliter jus est. Cu alte cuvinte, dreptul e egal ori nu există, dar gradaţiuni nu există. Atac deschis şi hotărât am văzut în vorbirea lui Banffy împotriva naţionalităţii noastre, îndeosebi cu privire la interesele limbii. Limba ne-o vreţi, pe care sub nici o împrejurare nu o dăm. (Strigăte sgomotoase : Nu e adevărat !).

Szots Pal : Asta nici odată n-a zis-o nimenea !

Ştefan C. Pop : Poftim cetiţi, în „Pesti Hirlap” e scris. (Sgomot).

Preşedintele : Vă rog a nu face dialoguri, altfel voi fi silit a vă numi cu numele. Oratorul are cuvântul, nimeni altul.

Ştefan C. Pop : Vă rog ami permite să constat, că acea parte din legea despre egala îndreptăţire, care a fost favorabilă naţionalităţilor – nici într’un punct n’a fost esecutată (Sgomot). În legea aceasta este vorba despre înfiinţarea de şcoli, despre educarea în limba maternă până la gradele academice şi totuşi nici un singur gimnaziu n-au înfiinţat cu lumba noastră maternă ca limbă de propunere. Ce a zis Deak Ferencz atunci când Sârbii cereau gimnazii şi aici a fost denegat. (Citeşte ) : Fie în ţeară şi 300 gimnazii, fie chiar atâtea, că tot la câte şease mile să revină unul, dacă cutare gimnaziu, mi învaţă în acea limbă, care e limba acelui ţinut, atunci fără îndoială va fi anevoios progresul culturei. Să ne amintim numai, cât am luptat în copilărie-ne că a trebuit să învăţăm o limbă străină moartă şi să vedem, cât de mult e înlesnită tinerilor noştri studiul, că pot să înveţe în limba-le maternă. Tot această stă şi faţă de limba altor naţionalităţi. Dacă i-am constrânge, ca copiii lor, cari în limba ungurească ori absolut nu, ori sunt puţin instruiţi, pentru-că doar în şcoalele elementare au fost instruiţi mai ales în limba lor naţională, în tot locul şi în toate să fie instruiţi în limba maghiară : atunci în acele gimnazii ar imposibil progresul tinerilor, părinţii şi-ar cheltui în zădar banii, copii şi-ar pierde înzădar timpul. Peste tot, dacă noi vrem să câştigăm naţionalităţile, nu aceasta e calea, cu ori-ce preţ să-i maghiarizăm, ci aceea, să le facem lor plăcute referinţele maghiare. Pentru-că două lucruri stau clare înainte-mi : A voi să-i stârpim ar fi o barbarie fără Dumnezeu şi atunci, dacă n’ar fi aşa de număroşi, din care pricină a-i nimici e imposibil (Sgomot. Strigăte : Nimeni n-o vrea !) Dar acea n’o vreţi ca în gimnazii să se înveţe româneşte ! (Sgomot mare în stânga şi în dreapta).

Barta Odon : Aţi avut vreme să învăţaţi ungureşte ! (Sgomot)

Preşedintele : Rog linişte !

Ştefan C. Pop : (Citeşte) : A ni-i face duşmani, nu ne stă în interes. În aceaş situaţie sunt şi dânşii. Dacă sânşii s’ar putea rupe, şi-ar putea alcătui o maţiune mare şi aş înţelege tendenţa spre aceasta ; dar aceasta între împrejurările actuale europene e imposibil. (Sgomot) De ce a-i sili, la ce nu vreau ? (Citeşte) „Ambele părţi trebue deci să se silească ca împreună şi lângă olaltă să trăiască în cât mai bună armonie.”

Barta Odon : Aşa interpretează cu austriacii tranzacţia !

Ştefan C. Pop : Eu mă supun numai constituţiunii şi legii, dar omului nu.

Verzi Jozsef : Pe baza memorandului !

Ştefan C. Pop : Simţim şi reese evident din toate tendenţele, că toate nuanţele de partid ale Dietei, cred asigurate condiţiunile de existenţă ale Ungariei în contopirea de rassă. (Sgomot). Adecă toate popoarele nemaghiare ale patriei să se contopească în rassa maghiară. (Contestări sgomotoase).

Madarasz Jozsef : Ungaria ! (Sgomot)

Preşedintele (sună) : Rog linişte, on. Dietă !

Ştefan C. Pop : Vă rog să mă iertaţi, dar dacă aceasta nu e declaraţie deschisă a războiului de rassă, atunci nu ştim ce e . (Contestări sgomotoase în dreapta şi în stânga).

Preşedintele (sună ) : Să mă iertaţi, mă văd silit a face obiecţiuni la cuvintele dlui deputat. (S’auzim ! S’auzim !) Domnul deputat vrea să prezinte astfel reprezentanţa naţiunei maghiare, ca şi cum aici ar vrea să pornească lupta de rasse. Asta nu corespunde adevărului. Cu afirmaţiuni de acestea se poate numai produce lupta de rassă. (Aşa-i ! Aşa-i !în dreapta şi în stânga ) După regule, eu am datorinţa să veghez ca aici să nu se pornească lupta de rasse. (Aşa-i ! Aplause în dreapta şi în stânga) Fac atent pe dnul deputat că nicăiri pe lume n-ai naţionalităţile mai bună soartă ca aici. (Aşa-i ! Aprobări vii, aplause în dreapta şi în stânga) Nu stă acea, ce zice dnul deputat, că cineva aici ( Sgomot la mijloc. Strigăte în dreapta şi în stânga : S’auzim pe prezident !) ar voi să contopească naţionalităţile în rassa maghiară. Asta n-o voeşte nimenea în Ungaria (Aşa-i ! în dreapta şi în stânga), şi cine susţine aceasta – cutez a zice – spune ştiind un lucru, ce nu corespunde adevărului. (Aşa-i ! Aprobări vii în dreapta şi în stânga). Pentru-că în limba lor nimenea nu le conturbă pe naţionalităţi în ţeara aceasta. Una însă pretinde ţeara şi la asta are drept fie-care ţeară, şi anume, să înveţe limba statului. (Aplauze generale prelungite. ) Drept-aceea rog pe dnul deputat binevoiască a rămânea între mărginile, ca lupta de rassă să nu se producă. (Aplause generale prelungite. Strigăte în dreapta şi în stânga. Trăiască prezidentul !)

Ştefan C. Pop : On. Dietă ! Cu mare mulţumită iau la cunoştinţă declaraţiile mult stimatului domn preşedinte şi slavă domnului, şi eu sunt convins, că nu fiecine vrea aceasta în parlamentul maghiar. Eu am disecat vorbirea baronului Banffy Dezso şi privitor la aceasta am spus, că de el zice, că scopul politicei e, ca să se nimicească încetul cu încetul caracterul poliglot al statului şi în fine, asta ar însemna, ca naţionalităţile să dispară de pe faţa pământului. Ear asta e un scop, ce nu-i de loc în legătură cu viaţa statului ungar, nici nu poate fi justificat prin trecutul lui. (Larmă).

Eu am altă convingere şi cred, că interesul vital al Ungariei e cu mult mai bine asigurat, de nu trece prin procesul unei maestrite contopiri de rasse. Statul ungar n’are lipsă de atare displăcută procedură, fiind-că în urma fiinţei lui unitare, precum şi construcţiei sale cu cârmuire unitară, posede ş-aşa garanţele existenţei sale. Eu nu zic adecă, că naţionalităţile să nu înveţe ungureşte, ci să-şi înveţe şi limba maternă şi ungureşte. (Aprobare). Vorbesc de aceea, că în ţara asta, unde aproape 40% chiar dintre Maghiari sunt analfabeţi, cred că-i greu de executat, ca să se înveţe două limbi ; dar de e posibil, înaintea ştiinţei unui aşa pedagog mă închin. (Sgomot în stânga).

Onorată Dietă, eu sunt convins, că fericit ve fi de-apururi un aşa stat ungar, care asigură pentru ori-ce cetăţean drepturi cetăţeneşti, politice şi naţionale şi de ajută D-zeu să-şi elupte independenţa, numai în chipul acesta poate înflori şi fi fericit. Mă alătur bucuros la acea politică, care inaugurează această politică, aş primi bucuros politica, ce pe lângă unitatea statului, pe lângă interesele rassei maghiare ar garanta şi interesele naţionalităţilor, care n’ar spune, că cel ce îşi iubeşte naţionalitatea şi vrea să-şi cultive limba, ajunge în contră zicere cu patriotismul ungar. (Strigăte : Nimeni nu o zice !) E tot una, dacă o fac imposibilă.

Preşedintele (sună) : Cer linişte !

Ştefan C. Pop : Fericită va fi o Ungarie, a cărei temelie e dreptatea, constituţionalismul adevăratmirea cetăţenilor şi cel ce va putea elupta aceasta, într’adevăr va fi adevăratul om mare al Ungariei. (Aprobare şi aplause în mijloc).

Ear fiindcă, după-cum am îndrăsnit a desfăşura şi până acum, eu nu aflu, nici un partid care ar spune franc, resolut până unde, între ce împrejurări şi cât garantează din pretensiunile naţionalităţilor, nu mă alătur la nici un partid.

Dar cred, că implicite am desfăşurat şi motivele, de ce nu primesc proiectul de adresă şi de ce mă alătur la proiectul de adresă prezentat de Teodor Mihali. Îndeosebi de aceea nu mă pot alătura nici la partidul independent, fiindcă afar de reservele expuse, el a pus deocamdată la dosar pretensia cardinală, ca la proxima alegere fără consideraţii la rassă şi naţionalitate, necondiţionat să se realiseze sufragiul universal. Astea sunt motivele, pentru cari nu primesc proiectul de adresă. (Aprobări în mijloc).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.