În momentul în care Victor Ponta a ieşit şi a anunţat rezultatul alegerilor europarlamentare, pe faţa acestuia s-a observat o undă de îngrijorare. Asta în condiţiile în care alianţa PSD+PC+UNPR a obţinut 16 mandate, din 32, adică jumătate din mandatele destinate României. Unda de îngrijorare provenea nu doar de la rezultatul înregistrat matematic – totuşi unul mulţumitor –, ci mai mult de perspectiva abordării alegerilor prezidenţiale.
Acum, suntem mai aproape cu două luni de alegerile prezidenţiale, iar temerile lui Victor Ponta au rămas aceleaşi. Simte că în actuala conjunctură nu va câştiga preşedinţia României şi că, în turul doi, riscă să piardă în faţa unui eventual contracandidat al dreptei. Şi, ca atare, îşi ia măsuri de precauţie. Iar una dintre măsuri este aruncarea în competiţie a lui Călin Popescu Tăriceanu…
E clar că în primul tur de scrutin, Victor Ponta va câştiga detaşat, dar nu va reuşi să atingă acel prag de peste 50 de procente din numărul celor înscrişi pe listele electorale. Nu din numărul celor prezenţi la urne (şi acest prag este greu de atins), ci a tuturor celor cu drept de vot, cam cum s-a făcut calculul şi la referendumul din 2012. Şi, dacă tot poate să acumuleze un scor liniştitor care să-i asigure prezenţa sigură în turul doi, atunci Ponta poate să şi jongleze cu unele voturi. Ceea ce, probabil, va şi face…
E clar că în partea dreaptă a eşichierului politic voturile vor fi dispersate. Până acum şi-au anunţat candidatura, mai mult sau mai puţin tranşant, Johannis (sau Predoiu), Monica Macovei, Cristian Diaconescu, Tăriceanu, Ghişe, iar lista nu este încheiată. În aceste condiţii, e greu de crezut că Johannis, probabil cel mai bine clasat candidat al dreptei, să obţină un scor mai mare de 18-20 de procente, cu toată unificarea asta a dreptei. Poate nici chiar atât, deoarece sunt destul de mulţi oameni de dreapta „indisciplinaţi”, care eventual vor boicota alegerile pentru că favoriţii lor – fie Predoiu, fie Mihai Răzvan Ungureanu, fie chiar Antonescu – nu se regăsesc printre competitori. Iar aceste eventuale voturi se contabilizează negativ tot în dreptul lui Johannis. Ceea ce nu face decât să-i favorizeze calculele lui Victor Ponta.
Şi, în fond, care ar fi aceste calcule? Dintre toţi candidaţii de dreapta – cei cu şanse reale – singurul care îi este apropiat lui Victor Ponta se numeşte Tăriceanu. Dintre toţi, pe Tăriceanu l-ar dori în turul doi, ca şi contracandidat. Şi, dacă facem un exerciţiu de strategie politică, Victor Ponta ar putea să-l tragă după sine pe Tăriceanu, în turul doi. Adică, să dea ordin (cred că nu e prea dur cuvântul) activului de partid să-l voteze masiv pe Tăriceanu. Şi, cu voturile de partid ghidate spre Tăriceanu, iar cu votul popular atras asupra sa, Victor Ponta poate avea un tur doi liniştit. De aceea, poate că Ponta pare mai liniştit şi, dimpotrivă, Băsescu mai agitat. Ponta întrevede posibilitatea unui troc politic, iar Băsescu simte cum, inclusiv prin candidatura hazardată a Monicăi Macovei, dreapta riscă să nu ajungă în turul doi. Adică un om de dreapta autentic, nu „vasalul” Tăriceanu. Iar scenariul din acest an poate fi identic cu cel din 2000, când românii au avut de ales răul mai puţin rău: între Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor.
