Deşi este vară problemele la CET rămân.  Şi ele  nu sunt deloc puţine şi nici uşor de rezolvat.  Lucrurile stau în felul următor: datorii de 102 milioane de lei şi  80 de milioane de lei de încasat. Iar odată cu trecerea timpului, datoriile cresc.  La acest moment CET SA Arad produce Gigacaloria la un preţ de  33 euro. Asta înseamnă că energia termică iese, pe „poarta fabricii” cum se zice, la acest preţ. Mai departe însă pe reţeaua de distribuţie procentul de pierderi este  după unele surse 38% , după altele 40%. Oricum o cifră foarte mare, dacă ţinem cont că în Germania pierderile acceptate sunt de maxim 5%. De aceea , preţul pe care-l plătesc arădenii este unul dintre cele mai piperate din întreaga ţară. Însă toate acestea ar fi putut avea o rezolvare. Sigur, nu se rezolvau pierderile peste noapte, pentru că tehnic nu este posibil să baţi din palme cum s-ar zice şi să scazi  de la 40% la 5 , hai 10%. Însă dacă preţul de producţie al Gigacaloriei scădea drastic, alta era situaţia. „În anul 2013 s-a început din surse proprii o investiţie în valoarea de 56 de milioane de lei plus TVA,  pentru realizarea Grupului II, res­pectiv a cazanului de produc­- ţie pe gaz. Acesta are  o capa­citate de 420 de tone cu o pu­tere de 50 MW. Lucrările au fost încheiate în octombrie 2014, când cazanul a fost pus în funcţiune.  Este cam ultima  noutate în materie de tehno­logie, tot ansamblul având un ran­dament foarte bun de 96%. Poate este de remarcat  că la inaugurare nu s-a făcut mult tam-tam, deşi este o  realizare foarte importantă pentru Arad. Ideea este că acesta era doar prima etapă dintr-un amplu program de moderni­zare, în valoare de 52 milioa­ne de euro. În plus, exista un aport de 12,5 milioane de euro în certificate verzi câte avea CET Arad  şi o finanţare europeană consistentă. La toate astea, municipalitatea trebuia fie să aducă un investitor până în limita  a 49% din capitalul social, fie să procedeze la o majorare a capitalului social. Nici una dintre aceste două posibilităţi nu s-a întâmplat”, spune Doru Lebădă, liderul Sindicatului Liber Independent Termoelectrica.  Acesta este unul dintre cei mai vechi angajaţi de la unitatea arădeană şi cunoaşte foarte bine şi problemele economice ale companiei, dar şi pe cele sociale,  fiind permanent sub presiunea oamenilor care-l întreabă ce şi mai ales cum va fi viitorul.  Este evident că lucrurile nu se vor rezolva de la sine, iar datoriile şi, mai ales penalităţile se vor accentua. Pentru că  CET SA de una singură nu are resurse să plătească. În plus, în afară de angajaţi şi de familiile lor  sunt, aşa ca amănunt şi cetăţenii Aradului. Oameni care plătesc scump de tot căldura, spre deosebire de alte oraşe. De exemplu Bucureşti unde este de circa două ori mai ieftină. Dar să revenim mai aproa­pe, la Oradea unde programul de modernizare a centralei de acolo s-a finalizat. O investiţie similară ca şi capacitate cu cea care trebuia realizată şi la Arad. Dar acolo s-a putut pentru că există o administraţie competentă şi care chiar  se concentrează pe proiec­te care duc la o viaţă mai bună pentru cetăţean.
La Arad, deocamdată direc­torul Pavel Moisă s-a pensionat. Este de notorietate faptul că între acesta şi primarul Falcă nu au fost cele mai bune relaţii. De ieri, la CET Arad, director  general este inginerul Aurel Matei, care este cotat ca un bun specialist. Acesta a fost între 2009 şi 2011, director general la Colterm Timişoara. Liderul sindical Doru Lebădă crede în continuare în solu­- ţiile amintite anterior. „Pe termen scurt şi mediu însă, o astfel de funcţie trebuie sprijinită politic. Asta este realitatea pe care i-am spus-o şi noului director“, a punctat acesta. În orice caz problema CET Arad este una de interes maxim pentru foarte mulţi arădeni.

Recomandările redacției