Timpul Crăciunului

de Arhim. Teofan Mada
Fiecare copil care se naște ne aduce surâsul lui Dumnezeu și ne invită să recunoaștem că viața este darul Său, dar care trebuie primit cu iubire și păstrat cu grijă, întotdeauna și în fiecare moment.
Timpul Crăciunului ne-a făcut să îl contemplăm pe Pruncul Iisus în peștera săracă din Betleem, îngrijit cu iubire de Fecioara Maria și dreptul Iosif. Pe fiecare fiu ce se naște, Dumnezeu îl încredințează părinților săi: cât este de importantă așadar familia întemeiată pe căsătorie, leagăn al vieții și al iubirii! Casa din Nazaret, unde trăiește Sfânta Familie, este model și școală de simplitate, de răbdare și de armonie pentru toate familiile creștine. Să-l rugăm pe Domnul ca și familiile noastre să fie locuri primitoare, unde acești micuți să poată crește nu doar în sănătate, ci și în credința și în iubirea față de Dumnezeu, care prin Botez îi face copiii Săi. Familia lui Dumnezeu se construiește în realitatea concretă a Bi­sericii. Înfierea ca fii ai lui Dumnezeu, ai Dumnezeului treimic, este în același timp ridicare în familia Bisericii, introducere ca frați și surori în marea familie a creștinilor. Și doar dacă, fiind fii ai lui Dumnezeu, ne includem ca frați și surori în realitatea Bisericii, îi putem spune „Tatăl nostru” Tatălui nostru ceresc. Această rugăciune presupune întotdeauna acel „noi” al familiei lui Dumnezeu.
Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu, Theotókos, „la împlinirea vremii” (Gal. 4,4) a fost aleasă de Dumnezeu să fie Maica Mântuitorului. Mama este cea care dă viaţa, dar şi care ne ajută şi ne învaţă să trăim. Maria este Mamă, Maica lui Iisus căruia i-a dat din sângele ei, i-a dat din trupul ei. Şi ea este cea care ne prezintă Cuvântul veșnic al Tatălui, venit să locuiască între noi. Îi cerem Fecioarei Mariei să mijlocească pentru noi. Să ne însoţească grija ei maternă astăzi şi întotdeauna, pentru ca Hristos să ne primească într-o zi în slava Sa, în comuniunea sfinţilor: Aeterna fac cum sanctis tuis in gloria numerari.
Sfântul Apostol Pavel, vorbind despre eliberarea omului înfăptuită de Dumnezeu prin misterul Întrupării, face aluzie în mod foarte discret la aceea prin intermediul căreia Fiul lui Dumnezeu a intrat în lume: „Când a venit plinirea vremii”, scrie el, „Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, născut din femeie”(Gal. 4,4). Prin cuvântul „femeie” Biserica contemplă trăsăturile Fecioarei Maria din Nazaret, persoană deosebită pentru că a fost chemată să realizeze o misiune ce o pune în legătură foarte strânsă cu Hristos: mai mult, într-un raport absolut unic, întrucât Fecioara Maria este Maica Mântuitorului. La fel de evident putem şi trebuie să afirmăm că ea este mama noastră pentru că, trăind relaţia sa maternă foarte singulară cu Fiul, Maica Domnului a împărtăşit cu El misiunea pentru noi şi pentru mântuirea tuturor oamenilor. Contemplând-o, Bise­rica întrevede în Ea trăsăturile propriei fizionomii: Fecioara Maria trăieşte cre­dinţa şi dragostea. Fecioara Maria este o persoană, mântuită şi ea de unicul Mântuitor.  Fecioara Maria colaborează (sinergi) la iniţiativa de mântuire a întregii umanităţi. Astfel Maica Domnului constituie pentru Biserică imaginea proprie cea mai adevărată: aceea în care comunitatea bisericească trebuie să descopere continuu sensul autentic al vocaţiei sale şi al propriei taine, chemări și misiuni.