• Adrian Ţolea se simte hărţuit de conducerea judeţului
  • Ţiganiada de la CJ a intrat într-o nouă etapă.
  • Adrian Ţolea a depus plângere.
  • La mijloc e o afacere în valoare de 30 de milioane de euro.

În numărul de ieri al ziarului nostru informam publicul cititor în legătură cu ţigănia de la Consiliul Judeţean Arad. O întâlnire la care au participat membri ai Comisiei Europene, pe teme de gunoaie, iar directorul executiv al ADI, Adrian Ţolea, nu a fost lăsat să intre în sediul instituţiei de către nimeni altul decât Sergiu Bâlcea. Care Sergiu Bâlcea, în loc să ne conducă nouă destinele în calitate de vice al Consiliului Judeţean, se comportă ca un birtaş care bagă interdicţii la intrarea în local. Baiul nu ar fi atât de mare, dacă la mijloc nu am avea o afacere de 30 de milioane de euro. O afacere cu gunoaie, e adevărat, dar bănoasă pentru unii şi păguboasă pentru Arad. Nu mai intrăm în amănunte legate de scandalul de marţi. Intraţi pe site-ul ziarului nostru, www.glsa.ro și vă lămuriţi.
Ţolea joacă în apărare
Ei bine, în această ţigăneală balcanică nedemnă de un oraş european, precum Aradul (cum să nu te doară sufletul când vezi în ce hal am decăzut?), au apărut informaţii noi. L-am contactat ieri pe Adrian Ţolea pentru a vedea ce mai e nou în această ciorbă plină cu lături. Iar Ţolea ne-a răspuns că, în urma consultării cu avocatul său, a luat decizia să depună o plângere la Consiliul Judeţean Arad, legată de faptul că marţi, aşa cum pomeneam, omul a fost cenzurat direct de la intrare.
„Am luat această decizie, deoarece mă simt umilit. Nu mi se pare normal ca la o discuţie legată de un proiect foarte important pentru Arad, să nu fiu primit la discuţii. Am demonstrat ieri, inclusiv cu înregis­trări audio, faptul că domnul Bâlcea îmi îngrădeşte dreptul la exercitarea funcţiei. De ce se comportă aşa, pentru mine este o enigmă. Vorbim de un proiect de 30 de milioane de euro, nu de plantarea panseluţelor. Sper ca plângerea mea să fie luată în serios de către cei în drept şi să nu fie aruncată la coşul de gunoi“, a declarat Adrian Ţolea.
Tot ieri am aflat faptul că, de dimineaţă, Ţolea şi-ar fi depus o cerere pentru un concediu de odihnă. E legal ca omul să mai meargă şi la mare, măcar o dată pe an. Dacă îşi permite. Iar reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, Bâlcea pe numele său, ar fi refuzat să o semneze.
Iar am pus mâna pe telefon, iar l-am sunat pe Ţolea să îl ches­tionăm. „Da, e adevărat, a refuzat să semneze cererea mea de concediu, deşi e mandatat legal să facă treaba asta. Nici eu nu mai ştiu ce să cred. Deja domnul Bâlcea îmi creează impresia că are ceva personal cu mine“, a mai spus Țolea.
No, se mai ceartă oamenii între ei. Ce să-i faci? De aia ne-am pus iar pe telefoane să vedem care e substratul. Iar pentru că cheia ţigăniei e la Bâlcea, l-am sunat pe suspect.
Exemplu de comunicare
Luaţi de aici exemplu de convorbire între un vice de judeţ şi un ziarist.
Bâlcea: „Aveţi 30 de secun­de vă rog“.
Glasul Aradului: „Am vorbit cu domnul Ţolea, a spus că a depus o plângere la CJ în le­gătură cu evenimentul de ieri. O declaraţie dacă am putea avea de la dumneavoastră…“.
Bâlcea: „Nu comentez, nu mă interesează“.
Glasul Aradului: „Şi doi la mână, Ţolea spune că ar fi depus o cerere de concediu astăzi şi că dumneavoastră nu aţi aprobat-o“.
Bâlcea: „Nu cunosc acest lucru. Probabil că nu a discutat cu mine, a discutat cu alt­ci­neva. Şi nu eu aprob asta, ci altcine­va“. Gata! Aşa vorbeşte un vice de judeţ cu presa.
Pe final vă spunem că tot noi am câştigat. Pentru că degeaba ne-a cerut acest maistor în comunicare să ne încadrăm în 30 de secunde, noi am reuşit să o lungim până la 47 de secunde.
Ar fi de râs, dacă nu ar fi vorba de Arad aici. Şi de mulţi bani. Foarte mulţi. Uneori îţi vine să te aşezi pe o bancă şi să meditezi la chestii cum ar fi: cine mama naibii îi pune pe ăştia în funcţii. Tot ceea ce putem noi să le promitem este faptul că vom adopta de acum încolo regula lui Bâlcea, aia cu 30 secunde la dispoziţie. Când îl mai sunăm să vedem ce mai face şi cum o duce (iar noi suntem foarte curioşi din fire) va avea la dispoziţie jumătate de minut să se scoată. Hai, că mai lăsăm şi noi o marjă de eroare. Dar să nu treacă de 47 de secunde. Că nu ne place să rămâ­nem datori.
Cristian Ţiţca

Recomandările redacției