Am văzut un studiu la unul din posturile noastre „ştiriste” despre situaţia financiară a românilor. Studiul, ca atare, este bine întocmit, dar care, ca orice studiu de gen, arată nişte date statistice, cifre medii, dar care prin discrepanţa dintre poli pot arăta adevărata măsură a situaţiei financiare.
Aş aminti, ca punct de pornire, teoria mediei, referitoare în primul rând la statistici, emisă de renumitul matematician Grigore Moisil: „Dacă pui o bucă pe o plită încinsă iar cealaltă pe o stană de gheaţă, în medie e ok, dar e vai de fundul tău”. Din păcate, e vai de fundul nostru şi ca medie, nu doar ca extreme. Şi asta pentru că studiul pe care l-am văzut arată că românii sunt mai săraci decât anul trecut cu circa 2.500 (!!!) de dolari. Cum sunt oameni care nu au un venit anual de 2.500 de dolari, trebuie să precizez modul de calcul al acestei sume. Nivelul acestei „averi” se calculează prin cumularea tuturor activelor financiare (adică acţiuni, conturi bancare sau bani lichizi) cu activele imobiliare (terenuri şi imobile) din care se scad, normal, datoriile, mai ales cele de la bănci. Ei, potrivit acestui raport şi ţinând cont de reperele de calcul, fiecare român este mai sărac cu 2.476 dolari într-un singur an, averea românilor coborând de la 13.667 dolari pe locuitor în 2012 la 11.191 dolari în 2013. Atenţie, aici nu e vorba de venituri, ci de media de avere. Tot aşa de bine – şi sunt cazuri cu duiumul – un român poate fi considerat bogat dacă are, să zicem, două blocuri de locuinţe. Pe hârtie, la valoarea imobiliară a blocurilor, respectivul e bogat, fiind milionar în euro. Dar dacă respectivele apartamente nu „produc”, adică stau goale, în schimb sunt „taxate” la impozite, atât pe clădiri, cât şi pe teren, românul nostru nu mai poate fi bogat, poate chiar este în recesiune, mai ales că nici nu prea are cui vinde blocurile.
Sigur, cine are două blocuri de locuinţe şi a investit în imobiliare a făcut-o pe riscul său. Şi, de asemenea, poate nu şi-a „îngropat” toată averea în respectivele blocuri. Dar, am dat acest exemplu tocmai pentru a arăta că modul de calcul poate fi înşelător, mai ales la noi, în România, unde fluctuaţia pieţei în domeniul imobiliar, dar şi în cel economic în general, crează o falsă prosperitate.
Şi, cu toate acestea, suntem în medie într-un deficit al averii de 2.500 de dolari. Aceasta e media oficială. Cea reală e mult mai dură, mai apăsătoare pentru români. Dacă media scade atât de drastic într-un an – circa 18 procente – cei care suferă în primul rând sunt românii săraci, fie că se acumulează datoriile la bănci, fie că „pătura” bogată este mai dispusă să-şi conserve acumulările financiare decât să investească şi astfel să creeze noi locuri de muncă, să refacă – atât cât se poate reface – echilibrul economic al ţării.
Statisticile sunt făcute ca să umple nişte goluri scriptice, adevărata problemă nu este acest reper de 2.500 cât viaţa de zi cu zi, în care unii oameni, aşa cum spuneam, nu au nici măcar venituri de 2.500 de dolari. Iar dacă se menţine ritmul, în curând România nu va avea decât oameni săraci şi… foarte săraci.

Recomandările redacției