Toţi oamenii preşedintelui

Mircea Cărtărescu, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Neagu Djuvara, Horia Roman Patapievici, Filip Florian şi încă mulţi alţi mari scriitori şi oameni de cultură din România au acuzat, public, comportamentul abuziv şi absolut nepotrivit pe care-l manifestă Andrei Marga în fruntea Institutului Cultural Român. Nici nu era de mirare, deoarece „promotorul caloriferului transilvănean” a reuşit trista performanţă de a pleca, în nici un an şi oarecum pe uşa din dos, atât din fruntea Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, cât şi de la cârma Ministerului de Externe. Probabil că cea mai nimerită expresie în acest sens îi aparţine lui Octavian Goga, care scria, într-un celebru articol despre Ioan Slavici: „păcat că n-a ştiut muri frumos!” Precum se vede, nici Andrei Marga nu-şi precupeţeşte eforturile în a păşi – a treia oară într-un an – pe fereastra din curtea Institutului Cultural Român. Dar, ca să-i parafrazăm pe ziariştii Bob Woodword şi Carl Bernstein din titlul filmului despre celebra lor carte despre watergat-ul lui Nixon, ex-rectorul de la Cluj este „omul preşedintelui” Crin Antonescu. Aşa cum ministrul cutare este omul preşedintelui partidului (liberal sau social-democrat, după caz), iar deputatul cutărică este omul preşedintelui Zgonea. În final, se pare că astăzi toţi suntem catalogaţi ca fiind „oamenii” cuiva, fără de care nici n-am mai putea exista în viaţa de zi cu zi. Chiar şi Cărtărescu, Pleşu, Liiceanu, Patapievici sau Florian au fost trecuţi în dosul termenului de „băsişti” de către câţiva dintre „analiştii” prezenţi seară de seară pe ecranele televizoarelor patriei, de fapt nişte sărmani slugoi de ocazie, care în crasa lor incultură nu sunt capabili să separe lucrurile decât în alb şi negru. Nu contează că Mircea Cărtărescu este unul dintre puţinii români propuşi pentru un Nobel, sau că Filip Florian este tradus „la greu” în Statele Unite ale Americii sau în ţările Europei Occidentale. După cum nu contează nici faptul că subţirimea intelectuală a lui Andrei Pleşu sau a lui Gabriel Liiceanu s-a şlefuit cu multă vreme înainte ca Traian Băsescu să intre în politică şi cu siguranţă că prezenţa lor între elitele neamului se va perpetua şi după ieşirea căpitanului de cursă lungă din apele politicii dâmboviţene.