Din capul locului mărturisesc public, și pentru toți cei care mă citesc și mă citează, că eu nu fac politica nici unui partid. Fac o sigură politică de care nu mă dezic nicicum, politica bunului simț, politica adevărului și a iubirii, dar nu pot să stau cu mâinile în sân și să rămân indiferent la ceea ce politicienii noștii votează, cu atâta, nonșalanță și nesimțire crasă precum bugetele lor.

Știți foarte bine cazul acelui tânăr polițist care a escortat un oarecare ministru, să-i spunem Oprea „dotore” pe timp de ploaie și care și-a pierdut viața ,,pentru patrie” sau mai bine zis pentru patria lui Oprea „dotore”, că, vezi Doamne, avea nevoie de colană oficială să ajungă mai repede. Păi, dragii mei, la mitici până și taxi-ul e în colană oficială la ce haos e în București.

Dar lăsând la oparte toate mizeile lumii, stau și mă gândesc, cât de mârlan, de parvenit, de mizerabil poți să fii ca să votezi pentru a nu-i fi ridicată imunitatea parlamentară a unei persoane ce a omorât cu bună știință un tânăr, un tânăr poate ca și mine, poate ca și fiul tău domule „dotore” Oprea, sper că dormi liniștit și nu ai mustrări de conștiință, dacă mai știi ce e conștiința, că de când ți-ai pus fundul pe fotoliu de ministru te-ai văzut stăpân pe alte vieți nevinovate. Oare dacă era fiul tău cu trupul sfărâmat și capul retezat, oare erai tot atât de ignorant, sau făceai anchetă adevarată?

Dragi arădeni, tineri sau trecuți prin viață, de ce să plătim atâtea taxe și impozite pentru Bucrești, ca să ne vedem frații sau copiii fără capete? timp în care parlamentarii noștri arădeni (nu toți) votează pentru păstrarea imunității lui Oprea, că doar nu el a ordonat acea coloană oficială.

Sincer nu vreau să-mi văd copilul sau fratele în colană oficială iar la zece minute să-l găsesc la UPU, cu trupul plin de sânge, nu vreau să retrăiesc acele momente de dramă ale mamei care și-a văzut copilul sfârtecat pentru un neghiob de ministru, sincer nu vreau să mai plângă nimeni pentru opulența și setea de putere a unor trădători de țară.

Vrau să-mi văd copiii trăind liberi și nu să se sacrifice pentru o persoană ci pentru țara lor, dacă e cazul, nu pentru un ministru vândut și mediocru, ci pentru un ideal, nu vrau să-mi văd copiii sacrificați ca niște porci pentru niște viermi cu fețe umane puși în față de un partid.

Acum era momentul să ieșim în stradă și să protestăm și să dăm jos un parlament mizer și mișel. Ați strigat că vreți spitale nu Catedrale, acum unde sunteți toți din Piața Unirii, de ce nu mai strigați, de ce nu mai ieșiți în stradă, pentru că ați fost manipulați atunci și nu ați știut ce vor alții să facă din voi, dar puneți-vă în situația acelui tânăr care avea o inimă, o iubită, o familie și știe că lucra pentru ei, iar la două minute mori pentru un derbedeu de ministru ce apare cu o figură de dispreț în fața țării.

Sincer scriu aceste rânduri cu lacrimi în ochi văzându-mă pe mine în locul tânărului polițist, dar nimeni nu ia nici o atitudine, halal popor, halal politicieni, mâine ar trebui să luăm locul lui Ioana D’arc, să fim arși pe rug pentru că protestăm.

Vă las pe voi să judecați faptele și nu oamenii, să analizați și să nu ne ajungă necazul de a ne uita în jurul nostru ca părinți și să vedem sângele scurs din propriul nostru copil ce si-ia sacrificat viața pentru a îndeplinii un ordin primit, de a escorta o capacitate militară și politică în persoana domnului profesor doctor docent acad. de renume mondial. Și totuși O…(prea) mult sânge a curs.

 

Paul Krizner

Recomandările redacției