Transportatorii rutieri au intrat ieri în grevă japoneză (un fel de-a spune), şi vor circula zilnic, timp de o oră, cu 30 km/h, oriunde s-ar afla pe teritoriul ţării. Acţiunea a fost anunţată anterior şi are ca motiv al declanşării creşterea valorii poli­ţelor de asigurare obligatorie la nivele inacceptabile din punctul de vedere al proprietarilor de firme de transport. Conform ştirilor vehiculate de mijloacele de informare, valoarea maximă a unei poliţe de asigurare pe care o admit transportatorii ar fi de 4.907 lei/an.
Consecinţa manierei de a protesta a transportatorilor, mai ales a celor cu maşini grele (TIR),
s-a văzut din plin ieri pe şoseaua de centură a Aradului, de la intrarea dinspre Deva până la ieşirea spre Nădlac: şiruri infernale de maşini mergând cu viteza melcului, claxoane asurzitoare, nervi întinşi la maximum, timp pierdut… Ca un făcut, pasajul peste calea ferată Arad-Deva, de la drumul Şiriei, o mândrie a tuturor guvernelor li­berale şi pesediste „de la Boc încoace”, privea nepăsător şi cu fier-betoanele ruginite, pe o ploaie mocănească, ba şerpuirea lină şi înceată a cârdurilor de maşini (unul pe-un sens, unul pe celălalt), ba statul îndelung la barieră ca să treacă un tren de marfă care şi el şedea oprit la câteva sute de metri de „locul blestemat”. Când în sfârşit a trecut trenul, un ceferist responsabil şi-a asumat rolul de sergent de stradă ca să dirijeze circulaţia zorindu-i pe şoferi – însă zadarnic:  nici un şofer de tir n-a apăsat pe acceleraţie, deci nici un vitezometru n-a trecut de limita celor 30 de kilometri pe oră. Imaginile din sensul giratoriu care desparte drumul Aradului de drumul Şiriei şi de centură pot fi interpretate cu uşurinţă în orice cheie, mai ales în cea apocaliptică: cozi lungite mult spre Horia, spre CET şi spre oraş, de parcă peste biata-ne ţară ar fi început o nouă năvălire, dar mult mai aşezată, mai temeinică.
Am fost prins în aglomerarea de acolo şi depun mărturie că maşina la al cărei volan mă aflam a consumat între giratoriul cu pricina şi redacţie cam cât în una sută kilometri de autostrada bună, iar nu reparată capital înainte de a fi dată în folosinţă.
O zi n-a fost de-ajuns, aşa că dacă preţurile poliţelor nu scad, vom avea până pe 15 septembrie câte trei ore de fericire zilnică precum ieri – sau aşa au promis transportatorii, iar pe 15 septembrie să te ţii: va fi protest naţional, şi cum va fi nu ştim. Poate că va fi cu jumătate de kilometru pe oră, poate că va fi într-a şasea cu motor turat la maxim… „Cum o fi o fi, că n-a fost niciodată să nu fie cumva” (zicea cândva un bătrân poştaş din Şicula, şi bine zicea!). Cum, necum, şi transportatorii au dreptate:  „Protest RCA – Merg o oră pe zi cu 30 km/h – Vreau să trăiesc”, scria pe coli A4 lipite pe parbrizele multor autocamioane lăsate să umble au ralenti spre disperarea celor care nu erau în grevă dar circulau şi ei cu 30 pe oră. Dreptate poate că au şi asiguratorii care nu mai au bani de-o excursie la Pucioasa dar au de-o ieşire-n Caraibe, dreptate poate că au şi drumarii care n-au bani de astupat gropile, şi dreptate poate că au şi administratorii de drumuri care se dau cu burţile de pământ să facă lucrări de calitate (parafrazare după ales ajuns deja), dar poate că am şi eu dreptate când scriu toate astea cu năduf şi cu obidă – însă poate că dreptate n-are nimeni, şi poate că ni-i atât de bine încât ni
s-a urât cu el, cu binele, de ne dă pe nas afară – şi nişte impozite şi taxe suplimentare care să ne domolească pornirile n-ar strica. Se-aude, administraţia? Nu vă daţi bătuţi, că toate trec, inclusiv bugetele, dar ce-i intrat în cont, în cont rămâne! Pe noi aşadar! Mai strângeţi un pic (mai mult), şurubul!
A fost aşadar protest cu maşini târându-se pe drumuri la fel de repede ca ostaşii pe coate şi genun-chi – şi va mai fi protest, fiindcă asta-i ţara-n care trăim (de pomană): sat fără câini, guvernat de hiene, în care orice hoţie-i stimabilă şi-n care cinstea şi munca-s ruşinoase. La aşa vremi aşa oameni, la aşa oameni aşa guvernanţi. Halal să ne fie!
Claudia Gavra
Eugen Puiu

Recomandările redacției