O veche legendă spune că mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atât de mult de puterea divină din ei încât Brahma, Stăpânul tuturor zeilor a decis să le ia această putere; şi s-o ascundă într-un loc unde va fi imposibil de găsit. Tot ce i-a rămas lui Brahma să facă era să găsească ascunzătoarea potrivită, în aşa fel încât oamenii să nu o poată găsi niciodată. Pentru aceasta Brahma a convocat Consiliul zeilor să găsească împreună locul ascunzătorii. Zeii au sugerat: „De ce să nu îngropăm puterea divină din om în pământ?“ Brahma a răspuns: „Nu! Nu vom face asta, pentru că omul va săpa adânc şi o va găsi.“ Atunci zeii au spus: „În acest caz, să le trimitem divinitatea pe cel mai adânc fund al oceanului.“ Dar Brahma a răspuns din nou: „Mai devreme sau mai târziu, omul va explora adâncurile oceanului şi cu siguranţă că o vor găsi şi o vor aduce la suprafaţă.“ Astfel, zeii au concluzionat: „Nici pământul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divină să fie în siguranţă, însă alte idei de ascunzătoare nu mai avem.“ Brahma a exclamat dintr-odată: „Iată ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adânc înlăuntrul lui, pentru că este singurul loc unde nu va căuta.“
De atunci încoace, conform legendei, omul a căutat în toată lumea, a explorat, a urcat şi a săpat căutând ceva ce a fost în tot acest timp înlăuntrul lui.
Dintotdeauna mi-a displăcut profund să merg pe la vreun ghişeu, la vreun serviciu cu publicul pentru a rezolva probleme cu acte. Aproape niciodată, de câteva zeci de ani, n-am avut la dosar toate actele necesare. Funcţionarele de la ghişeu întotdeauna îmi mai cereau o hârtie, o situaţie, o adeverinţă. Nu ţin minte să fi rezolvat vreodată problema din prima. Dacă s-ar fi întâmplat, totuşi, să am toate actele, funcţionara mi-ar fi spus, sunt sigur: Domnule dragă, ştiu că aveţi toate actele, toate adeverinţele, toate timbrele, pozele şi copiile. Aveţi adeverinţă că sunteţi viu, adeverinţă că nu faceţi alergie la sarmale. Aveţi declaraţii de la vecini că nu v-aţi agresat grav soacra. Ştiu! Le aveţi pe toate. Dar, vă rog eu, faceţi asta pentru mine: veniţi mâine, să fiu împăcată!
Cam asta îmi făceau mie impresia funcţionarele de la ghişee: că au o plăcere sadică să te amâne, să-ţi găsească ceva ca să mai vii la ghişeu şi altă dată.
La sfârşitul săptămânii trecute truda vieţii m-a purtat din nou la un ghişeu, la nişte funcţionare. De data aceasta la un serviciu al Primăriei Arad: servicul ăla care îţi preia dosarul cu acte pentru subvenţia la căldură. Stabilimentul este în Vlaicu, acolo unde se află sediul Centrului de Zi pentru Vârstnici.
M-am prezentat la funcţionarele cu pricina. Stupoare! Premieră absolută! O doamnă foarte cumsecade pe care mi-aş dori-o surioară, mi-a vorbit frumos, pe înţelesul meu să nu-mi fac griji, că totul e ok. De parcă aş fi fost Alain Delon (Brad Pitt pentru cei mai tineri), şi celelalte două doamne funcţionare din birou s-au alăturat primeia şi s-au purtat cu mine ca şi când nu le-aş fi duşman; cum mă obişnuisem eu să cred în ultimii 50 de ani. Una peste alta, în hol, un domn bodyguard căruia i se adresau cu „d-le Teodor Moţ“, ajuta domnii şi doamnele mai în vârstă să completeze corect hârtiile. Cu calm, cu răbdare şi culmea, zâmbind.
Nu-mi venea să cred: iată nişte funcţionari care se poartă cu cetăţenii mai mult decât civilizat. Bravo Primărie Arad! Ţi-ai ales oameni care-ţi fac cinste!
Iar Nenea Brahma, Şeful zeilor mi se pare că a dat greş. Trei doamne şi-un domn de la Centrul de Zi pentru Vârstnici au căutat şi-au găsit în ei puterea divină: omenia, politeţea, bunătatea, răbdarea.
