Triumful iraţionalităţii

La fel ca toate domeniile, nici arheologia nu face excepţie de boala grea a imposturii. Poate fi lesne de urmărit faptul că la intervale regulate de timp cititorul este bombardat cu informaţii senzaţionale, ca de pildă uriaşii din Munţii Bucegi, tunelurile subterane de la Sarmisegetusa Regia, scrierea secretă neolitică, tăbiliţe de plumb de la Sinaia etc. Nu are sens să mai menţionez nenumăratele opinii aberante privitoare la daci, care inundă internetul, ori numeroasele emisiuni TV din care aflăm cum au construit extratereştrii piramidele.

Având în vedere numărul mare de astfel de subiecte, aş dori să mă opresc doar asupra unei teme intens mediatizate. Este vorba despre „misterul scheletelor de uriaşi”. Probabil că unii dintre dumneavoastră aţi citit unele articole din presă privitoare la aceşti enigmatici uriaşi, care au populat teritoriul României în timpuri de mult apuse. La o lectură a acestor materiale aflăm cu stupoare că unii dintre uriaşi păzeau Roşia Montană, alţii stăteau ascunşi după Munţii Bucegi, iar alţii îşi duceau traiul prin Ţara Bârsei.

Până de curând nu am dat o importanţă prea mare acestui subiect amuzant din perspectiva unui arhelog. Cu toate acestea am fost surprins când am aflat că persoane apropiate, cu o educaţie medie, ori peste medie, sunt convinse de existenţa scheletelor de uriaşi. În naivitatea mea, crezând că pot să-i conving pe cale logică de profunda eroare în care se aflau, am ajuns să port discuţii interminabile pe această temă. În cele din urmă logica, argumentele ştiinţifice şi referinţele la lucrări de arheologie nu au fost de ajuns. Oricât am încercat să argumentez în defavoarea existenţei uriaşilor, iraţionalitatea umană a învins.

Trebuie să recunosc că nu înţeleg cum unii oameni, din păcate nu puţini, renunţă la raţiune şi se lasă seduşi de teorii ce se află într-un profund dezacord cu realitatea ştiinţifică. Ce ar putea să mă mai mire când unii studenţi într-ale arheologiei consideră Wikipedia, ori History Chanel autoritatea ştiinţifică supremă.

Dacă încetul cu încetul m-am obişnuit ca toată lumea să se priceapă la politică, fotbal şi istorie, de ce nu şi la arheologie, îmi este greu să înţeleg de ce unele portaluri de ştiri, ori televiziuni promovează subiecte precum cele deja enumerate. Probabil fuga după rating este mai importantă decât informarea corectă a publicului.

Pentru a nu arunca vina doar în ograda celuilalt, trebuie să recunoaştem că şi noi, arheologii, suntem responsabili de mediatizarea fără precedent a unor subiecte aberante din punct de vedere ştiinţific. Lipsa unei strategii în promovarea arheologiei şi implicarea prea timidă a specialiştilor în dezbaterile publice au creat premisele propagării opiniilor promovate de impostori.

Victor Sava