de Gabriel Constantinescu

Înainte de a intra în vacanța de vară,  consilierii municipali au trecut prin vot proiectul de hotărâre cu privire noul bazin de polo.  În fapt, este vorba despre întocmirea unui caiet de sarcini cu privire la atribuirea unui Acord cadru pe o durată de  doi ani. Documentația este întocmită pentru servicii de salvare, servicii de prim ajutor, servicii de curățenie și servicii de întreținere și tratare a apei din bazine la Bazinul de înot de polo din cadrul Bazelor Sportive. Mai departe, în proiectul supus la vot, se spune că: „Autoritatea contractantă va încheia  un acord-cadru de servicii cu o durată de doi ani, în baza căruia se vor atribui anual contractele subsecvente de prestare de servicii, în limitele maxime propuse și la care se va ține cont de valorile alocate. Numărul contractelor subsecvente nu este limitat și va fi în funcție de bugetul alocat pentru servicii“. Abia acum vine partea, cel puțin interesantă. Noi nu vrem să spunem nimic, ci lucrăm cu… materialul clientului. Iar de sărit în ochi, la prima vedere, ies în evidență toleranțele foarte mari, în care se poate încheia acest acord cadru de servicii. În document se spune: „Valoarea totală a acordului-cadru este de minim 400.000 lei cu TVA și de maxim 4.000.000 lei cu TVA. Valoarea contractelor subsecvente încheiate anual va ține cont de valorile alocate în bugetul general al municipiului Arad și este de minim 200.000 lei cu TVA și maxim 2.000.000 lei cu TVA“. Adică între valoarea minima și cea maximă, raportul este de unu la zece. Altfel spus, caietul de sarcini a fost făcut pe baza unor prețuri care se practică pentru aceste prestații. Deci , conform caietului de sarcini, o prestație de 10 lei s-ar putea face și cu un leu. La valoarea maximă, prestația ar însemna un cost zilnic de 5500 de lei, adică 1660 de dolari. Normal că orice firmă va veni cu oferte mai apropiate de valoarea maximală decât de cea minimă. Este firesc acest lucru. De ce ai face un profit de doi lei, când poți scoate cinci lei?

Recomandările redacției