Un nou început

Mi-am început activitatea jurnalistică în primăvara anului 1993, când Prefectura Aradului, Primăria şi Consiliul Judeţean se aflau toate trei în acelaşi imobil. În acele vremuri de înce­- puturi într-ale democraţiei, uşile de acces dintre cele trei instituţii publice sus-amintite erau încuiate. De ce? Deoarece prefectul Avram Crăciun nu se prea înţelegea cu preşedintele Consiliului Judeţean, Dan Ivan (fiind valabilă şi reciproca), şi, pe cale de con­- secinţă, au ales să bată-n cuie atât uşa de acces dintre cele două instituţii publice de la parter cât şi pe cea de la etaj. Dincolo, către Palatul Cenad, era reşedinţa Primăriei Aradului, patronată la acea vreme de prim-edilul Cristian Moisescu. Ei bine, cu „elitistul” Cristian Moisescu – domnia sa era mem- bru PAC (de aici elitismul pomenit mai sus), nu se prea înţelegea nici social-democratul Avram Crăciun, nici democratul Dan Ivan. Pe cale de consecinţă, nu doar uşile de acces dintre Consiliul Judeţean şi Primăria Aradului erau încuiate şi bătute-n cuie, ci şi uşiţa de acces către ceasul din turn, acesta din urmă fiind considerat un „obiectiv strategic de importanţă deosebită”, care musai trebuia să „cânte” din ceas în ceas „Noi suntem români!”. În curtea din spatele Palatului Administrativ, şoferii celor trei instituţii stăteau laolaltă, mâncau dintr-o brişcă şi făceau mare băşcălie de izolaţionismul celor trei şefi. Cât despre noi, jurnaliştii sau cetăţenii de rând, care aveam treabă cu toate cele trei instituţii, băteam zi de zi calea mânzului urcând şi coborând scările Primăriei, ale Consiliului Judeţean şi ale Prefecturii – până când ne-am săturat şi am purces pe calea cea dreaptă: am sesizat pompierii pe motiv că-n Palatul Administrativ sunt blocate căile de acces… Mai târziu uşile s-au blocat sau deblocat după „relaţiile” politice care se stabileau între şefii celor trei instituţii publice. Când erau „dintr-o barcă”, uşile erau descuiate. Când se spărgeau alianţele şi se retrăgeau ambasadorii, veneau iarăşi teslarii de la întreţinere şi băteau uşile-n cuie. Chiar şi astăzi, când mai sunt doar două instituţii în Palatul Administrativ iar uşile de lemn au fost schimbate cu unele din plastic (era să scriu „termopan”), poliţaii dinspre Prefectură se pare că ţin uşile încuiate. Dar unde doream să ajung? La faptul că venirea lui Adrian Ţolea în fruntea Consiliului Judeţean Arad – chiar şi pe poziţia de ad-interim, a limpezit într-o mare măsură apele dintre Consiliul Judeţean Arad şi Primăria Municipiului. Au fost reluate multe proiecte comune ce fuseseră fie abandonate, fie lăsate la o parte până acum, iar administraţia locală arădeană a început să cânte iarăşi aceeaşi partitură. Fireşte, acest lucru se întâmplă în beneficiul cetăţenilor, nu în al celor câtorva opozanţi politici sau directori de mari instituţii, care se deprinseseră să speculeze în folos propriu detaşarea fostului preşedinte CJA de colegii săi din fruntea Primăriei – pentru că ajunseserăm de pomina lumii cu podul Decebal, care luni de zile stătea blocat pe un singur fir doar pentru că „lucrările” celor de la Apă-Canal se făceau „în ciuda lui Falcă”…, sau orice stradă care era modernizată de cei de la Primărie era spartă în săptămâna imediat următoare de excavatoarele celor de la „regiile rebele”…