SANYO DIGITAL CAMERAFocul a fost una din primele descoperiri ale omului, ajutându-l să supravieţuiască şi să se perpetueze. Folosit ca mjloc de încălzire sau de preparare a hranei, gândul te duce imperceptibil, dar perfect argumentat la o conexiune pozitivă. Însă oamenii nu-şi amintesc de acest lucru, pentru că este ceva de la sine înţeles. Firesc, ca apa sau ca lumina zilei. Cele mai puternice impresii, cele  mai şocante care au rămas întipărite şi transmise mai departe în memoria colectivă a generaţii la rând sunt incendiile devastatoare. De aceea, focul poate însemna şi deznădejde, disperare şi dramă.
,,Din păcate, totdeauna noi veneam când se putea salva prea puţin. Să nu se înţeleagă că întârziam. Nici pe departe. Vreau să spun după ce stingeam, în multe cazuri, oamenii trebuia  să o ia de la capăt. De atunci mă gândeam că multe dintre aceste tragedii puteau fi evitate cu o atenţie mărită. Cred că a fost prea mult chiar şi pentru mine”, spune Gheorghe Ghenof, un octogenar, fost ofiţer de pompieri.
Totuşi ani de zile, după ce a trecut în rezervă, s-a gândit la faptul cum ar putea să ajute oamenii, pentru ca aceştia să-şi protejeze bunurile împotriva incendiilor. Mai dădea un sfat  la prieteni, mai ajuta pe altul să acopere lemnăria casei cu soluţie ignifugă. Dar toate acestea erau la nivel de servicii amicale. ,,Nici nu mă gândeam la bani, eram bucuros că pot să ajut nişte oameni’’, spune fostul pompier. Şansa i-a surâs din nou. În 1995, pe lângâ inspectoratele judeţene de pompieri, cum se numeau atunci, s-au infiinţat nişte servicii de ignifugare. I s-a propus să fie directorul filialei arădene şi omul nostru a acceptat. Rezultatele erau bune, în sensul că, la nivel naţional, numărul de incendii cu consecinţe devastatoare a scăzut sensibil. Cu toate acestea, după doi ani, adică în anul 1997, printr-o reorganizare a pompierilor la nivel naţional, filialele de ignifugare se desfiinţează.
Dar ca si în viaţă, când se închide o poartă,  se deschide o alta. În anul 1997, Gheorghe Ghenof, înfiinţează o companie care se ocupă cu ignifugarea şi tratarea lemnului şi materialelor textile. „Asta era ce ştiam să fac cel mai bine. Dacă o viaţă întreagă am luptat împotriva focului, mi-am spus ca acum să fac tot ce pot pentru a preveni asemenea evenimente, pe care nici un om cu mintea întreagă nu şi le doreşte. E un domeniu tangenţial cu meseria pe care am făcut-o timp de trei decenii şi am pretenţia că sunt foarte bun în această branşă’’, spune octogenarul.
Evitarea unui potenţial dezastru se poate face prin prevenire, capitol la care un loc deosebit de important îl ocupă tratarea lemnului cu substanţe speciale. Acestea opresc sau încetinesc foarte mult arderea. Mai pe scurt spus, procedeul se numeşte ignifugare. La un incendiu normal lemnăria care a fost tratată nu se aprinde. „Am demonstrat asta şi în cadrul unor expoziţii. Am avut machete de lemn pe care am turnat benzină, după care le-am aprins. Practic a ars stratul de benzină, lemnul rămânând absolut intact. Lemnele pe care nu le-am tratat cu soluţie de ignifugare au ars ca nişte torţe. La un foc major lemnul poate arde foarte superficial, iar incendiul nu se propagă, ceea ce limitează extrem de mult pagubele’’, punctează Ghenof. Ce se poate spune, în concluzie? Un om de peste 80 de ani, care este activ de… trei sferturi de veac de muncă nu poate sta liniştit, adică inactiv. Şi astăzi, omul nostru munceşte măcar patru ore pe zi. Ceea ce este mare lucru. În ultimul rând, dar nu în cele din urmă, este (mai) bine să cheltuiţi 2000 de lei, pentru a face lemnul ca… fierul. Astfel, în ipoteza unui eveniment nefericit aţi putea salva de o sută de ori mai mult…
Gabriel Constantinescu

Recomandările redacției