Un pachet de biscuiţi

Într-o zi o domnişorică stătea într-un aeroport, în sala de aşteptare şi aştepta avionul. Pentru că trebuia să aştepte mai mult, şi-a cumpărat o carte şi un pachet de biscuiţi, să treacă vremea mai uşor. S-a aşezat pe un scaun şi a început să citească. Lângă ea, pe scaunul alăturat erau biscuiţii, iar pe următorul scaun era un domn care care citea ziarul. Când a început pachetul şi implicit a luat primul biscuit, domnul de alături a luat şi el unul. Ea s-a simţit indignată, dar n-a zis nimic şi a continuat să citească. În interiorul ei îşi spunea: „Uite ce fel de persoană e acest bărbat! Dacă aş avea un pic mai mult curaj, i-aş face morală…“
Şi aşa, de fiecare dată când ea lua un biscuit, lua şi domnul unul, până când a mai rămas în pachet doar un singur biscuit. Ea gândea: „Ah, acum vreau să văd ce îmi zice, ce va face când se vor termina toţi!“  În acest timp, bărbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt în două şi i-a dat şi ei jumătate. „Ah, asta e culmea!“, gândi ea şi îşi luă, ofensată, cartea şi geanta, după care se îndreptă spre ieşirea sălii de aşteptare.
Când se simţi un pic mai liniştită şi nervii îi trecuseră, se aşeză pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de privirile indiscrete. Închise cartea şi deschise geanta pentru a pune acolo jumătatea de biscuit rămasă. Când… des­chizând geanta, vede că pachetul ei de biscuiţi era întreg, în geantă. După câteva clipe de nedumirire înţelese: pachetul de biscuiţi pe care-i mâncase nu era al ei. Era al domnului care împărţise ultimul biscuit cu ea…
Tot despre un pachet de biscuiţi îmi aduc aminte de o întâmplare tragică şi reală, petrecută la Sofia, Capitala Bulgariei prin anii nouăzeci. O bătrână respectabilă, învăţătoare pensionară, din cauza lipsei de bani, a furat dintr-o alimentară un pachet de biscuiţi, să-şi mai astâmpere foamea. Surprinsă de cei de la magazin, femeia a murit pe loc. Era cardiacă, iar din cauza ruşinii şi a emoţiei, a faptului că a fost făcută de râs în faţa oamenilor, inima i-a cedat. Din pricina unui banal pachet de biscuiţi! Înspiraţi de această zguduitoare şi tragică întâmplare, poetul Adrian Păunescu împreună cu marea tragediană-folk Tatiana Stepa au creat un tulburător cântec: Pentru un pachet de biscuiţi.
Corupţa, sferele de influenţă, evaziunile fiscale, supraîncărcarea contractelor cu statul, folosirea abuzivă a funcţiilor, mita, sperjurul, instalarea pe funcţii în ministere a unor trepăduşi politici, nişte neica-nimeni, neglijarea culturii, a artei, marginalizarea valorilor etc., sunt lucruri normale, la noi, aproape banale. De altfel noi nu ne confruntăm cu aceste plăgi, noi coabităm cu ele. Iar dacă votăm oameni în conducere cu aceste apucături, noi nu suntem victime, ci complici, ca să-l parafrazez pe George Orwell. Ne merităm soarta.
Soluţia ar fi una singură: purificarea prin foc.
Căci pachetul nostru de biscuiţi, unii acri, amari, săraţi, alţii fără sare, fără zahăr nu-l vrea nimeni. Cine s-ar încumeta să gireze o ţară burduşită de hoţi şi neisprăviţi, adunaţi împreună ca într-un pachet de biscuiţi?