De data asta nu am să vorbesc despre mocirla de pe scena noastră politică românească. Despre oamenii săi mărunți, mocirloși și excroci care o compun. Am să mă refer la o excepție. Poate mai sunt și altele, dar eu încă nu le-am sesizat.

Am să încep cu un episod care s-a petrecut în urmă cu vreo zece ani, cam de când îi urmăresc activitatea, nu doar de om politic, ci și de om de cultură. Este vorba despre Theodor Paleologu. Aș putea să adaug că este fiul lui Alexandru Paleologu, căruia i-am urmărit aproape toate interviurile și i-am citit multe dintre cărți, dar Theodor Paleologu și-a câștigat, de foarte mult timp, prin activitatea sa, prin felul de a fi, de a se comporta, independența. Și-a dobândit, dacă vreți, propriul nume, independent de cel al tatălui său.

După cum spuneam, în urmă cu zece ani, Crin Antonescu l-a acuzat pe Paleologu de servilism față de Traian Băsescu, pentru afirmațiile făcute la o conferință, potrivit cărora șeful statului de atunci nu ar avea contracandidat, iar nici dacă ar apărea Ionel Brătianu, nu ar câștiga prezidențialele. Declarația lui Crin Antonescu la adresa lui Theodor Paleologu m-a șocat și nu îmi venea să cred că acesta din urmă ar fi putut să spună așa ceva, având în vedere cultura, educația și mai ales bunul său simț. Cum putea Paleologu să îl vadă pe unul ca Băsescu, un bișnițar politic, uns cu cele mai murdare alifii, mai presus de Ionel Brătianu, personalitatea politică poate cea mai de valoare din întreaga istorie a României? Răspunsul a venit în câteva zile, când Paleologu a ieșit public cu un răspuns, magistral de altfel. Îl redau aici: „Domnul Crin Antonescu se grăbeşte să arunce cu noroi înainte de a se informa corect asupra spuselor mele. Cum era să spun că-l prefer pe Traian Băsescu lui Ionel Brătianu? Este o pură aberaţie. Sensul spuselor mele era că un politician, oricât de talentat, trebuie să corespundă vremurilor în care trăieşte. Unul dintre exemplele pe care le-am dat a fost cel al lui Ionel Brătianu, cel mai mare politician al României moderne. Nu sunt sigur, am continuat, că el ar putea să se impună în viaţa politică de azi. Dar asta pentru că vremurile sunt aşa cum le vedem. În schimb, fără doar şi poate, domnul Crin Antonescu are toate datele zilelor noastre: agresivitatea, lipsa de politeţe, de substanţă şi de educaţie. Ce ar mai căuta un Ionel Brătianu într-o lume dominată de asemenea personaje? Promovarea lui Crin Antonescu la funcţia de preşedinte al Partidului Naţional Liberal este cea mai bună ilustrare a spuselor mele: lumea e întoarsă pe dos şi carierele politice se fac pe baza unei veritabile contraselecții“.

Theodor Paleologu candidează acum la președinția României. Nu are nici o șansă.

Paleologu, împreună cu oamenii rari din politica românească sunt asemenea albatroșilor lui Baudelaire, atât de frumoși și grațioși în înaltul cerurilor, acolo unde este locul lor, cu aripile lor albe și mari, însă atât de stângaci și penibili în mocirla scenei politice românești. Se vede că locul lor nu este acolo, sunt sfioși, stângaci și derutați. Ei nici măcar nu fac parte din acea categorie de oameni de compromis pe care Martha Bibescu îi zugrăvește astfel: „Când se războieşte cu noroiul, zăpada este cea care se topeşte“. Nu, ei nu renunță la principiile lor, la gândirea sau nu fac rabat de la educația pe care au primit-o. Ei nu se murdăresc, albul lor nu se topește. Tocmai de aceea, ei parcă nu fac parte din decor. Cel murdar, mânjit nu îl poate vedea pe cel de lângă el decât asemeni lui. Orice altceva i se pare penibil și demn de batjocură.

Pe cine ați vrea să votăm, pe Iohannis cu șase case, care le transmite, plin de aroganță, profesorilor că „nu au avut norocul lui“? Pe Tăriceanu, cu șase soții până la momentul votului sau pe Viorica Dăncilă, care a stat capră la Dragnea în orice ungher a pus-o el, iar după ce acesta a intrat la pușcărie, doamna prim ministru s-a văzut dintr-o dată cea mai mare virgină? Sau poate pe candidata Antenei 3, cea deraiată de la axa normalității, care rânjește tâmp și care susține că a terminat ceva cursuri de vară la Harvard, dar care face parte din nu știu ce asociație mondială ai căror membri susțin că pământul este plat. Îmi scapă acum numele candidatei, dar nici nu mă obosesc să îl mai caut pe google. Poate cineva crede că salvarea va veni de la Mircea Diaconu, acest actor penibil al scenei politice, care are impresia, dar și pretenția, ca toată România să îi susțină candidatura la prezidențiale. Susținut de două epave politice, Ponta și Tăriceanu, Diaconu nu privește intrarea sa în cursa prezidențială ca pe o campanie politică, ci mai degrabă ca pe un sacrificiu divin, căruia noi, cetățenii umili ai acestei țări, trebuie să îngenunchem și să luptăm pentru ca marele salvator Mircea să câștige războiul sfânt. Ar mai fi Barna, care dacă ar câștiga alegerile, a doua zi ar umple străzile de homosexuali.

Ne-am ratat șansele la istorie, l-am ratat pe Regele Mihai, care trebuia pus imediat după Revoluție, l-am ratat pe Ion Rațiu… și aproape de fiecare dată când am votat am făcut-o prost. Sunt convins că îl vom rata acum și pe Paleologu, nu se poate altfel…

Recomandările redacției