Unicii

0
252

Urmărind cum se desfăşoară „alegerile democratice” din interiorul celui mai mare partid politic din ţara noastră – procedură electorală de care a ajuns să se ruşineze până şi ex-comunistul Ion Iliescu – n-ai cum să nu te gândeşti la Coreea de Nord şi la unica dinastie comunistă din istoria lumii, ajunsă în zilele noastre până la Kim Jong-un. Pentru că şi la Phenian, ca şi în Palatul Kiseleff din Bucureşti, sălăşluiesc doi „unici”, care sunt aleşi sau realeşi de către mulţimea supuşilor politici. Mai mult, la fel ca şi cazul comuniştilor nord-coreeni, pe parcursul întregii „campanii electorale” care a pregătit scrutinul intern al social-democraţilor români n-a răzbătut în spaţiul public nici o critică, cât de mică, la adresa liderului PSD Liviu Dragnea. Nici măcar redutabilul „grup de la Cluj” – născător de atâtea reforme interne în partidul stângii româneşti – n-a rostit un cuvinţel despre „şarada democratică” a alegerilor cu un singur candidat sau despre pericolul recăderii partidului în mocirla comunistă. Chiar şi social-democraţii bănăţeni par a fi abandonat lupta politică în favoarea teleormăneanului Liviu Dragnea, mulţumindu-se cu relocarea socrului premierului pe un post călduţ la Curtea de Conturi. Cât despre social-democraţii arădeni, ei par a fi despărţiţi în continuare în două tabere ireconciliabile, dar, în lipsă de alternativă, mimează la unison susţinerea candidatului unic. În virtutea meseriei de gazetar am asistat, personal, la majoritatea congreselor PSD. La  toate alegerile de până acum s-a candidat după principiul marxist-leninist consacrat: unul bun şi-o „mână moartă”. Măcar se mima democraţia internă. Acum, se candidează pe faţă cu un singur candidat. Asta mă duce cu gândul la un banc sovietic, care circula înainte de 1989. Se făcea că un grup de 40 de comunişti chinezi au venit în vizită în URRS. După trei zile, de la Moscova pleacă o telegramă către Beijing: „Veniţi să vă ridicaţi turiştii. Au murit intoxicaţi cu ciuperci”. Sosiţi repede la morga sovietică, ambasadorii chinezi constată că 17 dintre morţi nu aveau spume la gură, precum ceilalţi 23, ci prezentau câte o gaură de glonţ în cap. „Ăştia n-au vrut să mănânce ciuperci!” – i-au lămurit  responsabilii de la Moscova… La fel şi acum. Vrei, nu vrei, trebuie să-ţi alegi candidatul. Însă, partea hilară a poveştii ţine de faptul că Liviu Dragnea părea cel mai democrat lider al pesediştilor români: molcom la vorbă, mai gândit, cu destulă experienţă administrativă. Dar, cum orice boală îşi află leacul, n-ar fi exclus ca şi debarcarea lui Liviu Dragnea să ne stârnească interesul, tocmai prin unicitatea acesteia. S-au mai văzut cazuri, despre care vom afla detalii doar în memoriile lui Ion Iliescu, Adrian Năstase sau Victor Ponta. Sau, cum se poartă în ultima vreme, din rechizitoriile Departamentului Naţional Anticorupţie…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.