Unitatea creștinilor

0
113

de Arhim. Teofan Mada
Urmare din numărul trecut
De două ori Domnul spune că această unitate ar trebui să facă astfel ca lumea să creadă în misiunea lui Iisus. Trebuie deci să fie o unitate care să poată fi văzută – o unitate care să meargă mult dincolo de ceea ce în mod obişnuit este posibil între oameni, astfel încât să devină un semn pentru lume şi să acrediteze misiunea lui Iisus Hristos. Rugăciunea lui Iisus ne dă garanţia că propovăduirea Apostolilor nu va putea niciodată să înceteze în istorie, că va provoca întotdeauna credinţă şi că va aduna oamenii în unitate – într-o unitate care devine mărturie pentru misiunea lui Iisus Hristos. Dar această rugăciune este întotdeauna şi un examen de conştiinţă pentru noi. În acest ceas Domnul ne întreabă: trăieşti tu, prin intermediul credinţei, în comuniune cu Mine şi astfel în comuniune cu Dumnezeu? Sau nu trăieşti mai degrabă pentru tine însuţi, îndepărtându-te astfel de credinţă? Şi nu eşti oare cu aceasta vinovat de diviziunea care întunecă misiunea Mea în lume, care blochează oamenilor accesul la iubirea lui Dumnezeu? A fost o componentă a Patimilor istorice a lui Iisus şi rămâne o parte a acelei Patimi care se prelungeşte în istorie faptul că El a văzut şi vede tot ceea ce ameninţă, ce distruge unitatea. Când noi medităm asupra Patimilor Domnului, trebuie să percepem şi durerea lui Iisus pentru faptul că suntem în contrast cu rugăciunea Lui, că opunem rezistenţă iubirii Sale, că ne opunem unităţii, care trebuie să fie pentru lume mărturia misiunii Sale. De aceea, această rugăciune are un ascuns sens euharistic pe care Pavel l-a evidenţiat clar în Prima Scrisoare către Corinteni: „Paharul binecuvântării pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos?…Că o pâine, un trup suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine.” (1Cor. 10,16, 17). Cu Euharistia se naşte Biserica. Noi toţi mâncăm aceeaşi pâine, primim acelaşi trup al Domnului şi asta înseamnă: Hristos ne deschide pe fiecare dintre noi dincolo de noi înşine. El ne face pe toţi una. Euharistia este taina intimei apropieri şi comuniuni a fiecăruia cu Domnul. Şi este, în acelaşi timp, unirea vizibilă între toţi. Euharistia este Taină a unităţii. Ea ajunge până în taina Sfintei Treimi, şi astfel creează în acelaşi timp unitatea vizibilă. Să mai spunem o dată: ea este întâlnirea foarte personală cu Domnul şi, totuşi, nu este niciodată un act de devoţiune individuală. O celebrăm în mod necesar împreună. În orice comunitate este Domnul în mod total. Însă Hristos este unul singur în toate comunităţile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.